Cunoaște comunitatea cățărătorilor: Cosmin Andron

Cosmin Andron, unul dintre alpiniștii români sofisticați, cu experiență montană pe toate colțurile mapamondului. De la premiera în Himalaya alături de Cristina Pogăcean, unde au fost prima echipă din lume care să urce pe Vârful Gandhava Chuli, până la parcurgerea rutei Cassin de pe Vârful Denali, Alaska sau expediții în Indonezia și Alpii francezi. Lista este bogată și Cosmin are multe povești de spus.

Cosmin activează și ca ghid montan și asta aduce o latură deosebită activității de cățărător, în care muntele este mai mult decât o pasiune, este un mod de viață care include și susținerea financiară. Cresc responsabilitățile, cresc și satisfacțiile?

1. Ești “ceea ce te cațeri”?

Depinde cum interpretezi. Posibil să fiu un “Jack of all trades, master of none”. Cel mai probabil m-aș defini ca “alpinist” doar pentru că se pare că petrec cel mai mult timp în acest teren, atat din plăcere cât și profesional. “Cățărător” prin definiție, în 2015, nu mă pot numi fără să fii parcurs un 8a, deși este posibilă o tranzitie și în direcția asta pe măsura ce, cu vârsta, apetența pentru suferință și risc se mai domolește. Am practicat și practic cu cea mai mare plăcere și cu niveluri fluctuante de competență toate domeniile escaladei: pe stâncă (sport și trad), gheață și mixt, la faleză sau în pereți mari, bouldering, pereți nordici, pereți sudici, în Carpați, în Alpi, în Himalaya și extrem de rar pe plastic (cea din urmă o carență care mă obligă să înlocuiesc forța cu viclenia)…

2. Membru al unui club montan/ sportiv? 

Am fost în mai multe de-a lungul timpului. Cum însă asociativitatea nu se mai bazează pe aceleași principii ca acum 20 de ani, momentan sunt membru doar în OeAv (Clubul Alpin Austriac) datorită beneficiilor oferite de apartenență și nu pentru activități comune.
În trecut am fost membru activ al “CSM Baia Mare” din 1989 – până la desființarea secției pe la sfârșitul anilor 90’, al “Alpine Club” (UK) al “CS Alternative Timișoara”și al “Clubului Alpin Român”

3. De ce?

Asociativitatea avea sens în România anilor ’80–’90 deoarece oferea acces la echipament comun (în condițiile în care cine avea 4 bucle echipate de firmă era boier) și activități comune organizate în așa fel încat povara financară era împărțită și nu depășea accesul unui elev sau student. În plus, prin club aflai ce se mai întâmplă în lumea cățărătorilor, circulau reviste sau cataloage de echipament din străinătate, casete VHS etc.

În “The Alpine Club”am intrat la invitația (recomandarea) unor parteneri de ascensiuni și pentru a avea acces la informații despre expediții, granturi, parteneriate pentru expediții.

În “CS Alternative”am intrat deoarece am cunoscut oamenii cu care îmi plăcea să ies la cățărat, făceau parte din club iar drumurile noastre au mers în aceeași direcție câțiva ani.

În “Clubul Alpin Român”am intrat la invitația unor prieteni și cu speranța că împreună vom putea dinamiza CAR și schimba imaginea de club conflictual. Am reușit, din păcate, doar să devin încă un element al acestui conflict care pare ca un blestem etern și, de asemenea, am reușit să mă ‘vindec’ de nevoia de asociativ.

4. De ce te temi cel mai tare (în sportul ăsta)?

Nu îmi este frică nici de înălțime și nici de cădere. Impactul este cel care mă îngrijorează.

5. Trei cățărători care te inspiră 

Sunt cel puțin treizeci și trei… Cei mai buni ca mine (nu prin talent) pentru că imi arată că se poate; cei mai puțin buni ca mine pentru că îmi arată ca întotdeauna ești la mijloc și niciodată cel mai rău sau cel mai bun. Dacă, însă, ar fi să aleg trei nume, cele mai de impact ar fi:

Un cățărator și alpinist pe care am avut ocazia să îl întâlnesc o singură dată în viață, cu câteva zile înainte să dispară, cu care nici măcar nu m-am salutat însă care mi-a arătat, la o vârstă și într-un moment când conta, că escalada (în inutilitatea ei socială) poate să fie în mod fundamental un exercițiu de eleganță, nu doar mușchi și competiție: Patrick Berhault.

Un prieten foarte bun și cel mai rece duș din viața mea de fiecare dată cand ne întâlnim, cel care pentru mine este alpinistul par excellence, un om care nu obosește la deal, nu încetinește la vale, cel pentru care dificultatea tehnică nu este un concept care se aplică doar la faleză, cel pentru care discomfort înseamnă o zi petrecută la calculator, protecție adecvantă în traseu înseamnă pregătirea proprie și nu pregătirea traseului: Marko Prezelj

Cea de a treia persoană este soția mea și doar pentru că îmi arată mereu că, puse în balanță, toata istoria alpină pe care o știu, toată teoria și experiența pe care le am, toate abilitățile tehnice și echipamentul pe care le-am achiziționat nu valorează nimic dacă ți-e lene să faci 100 de tracțiuni într-o zi, în fiecare zi….: Cristina 

6. Ce te motivează?

Depinde de disciplină. În alpinism linia traseului și promisiunea aventurii. În escaladă frumusețea mișcărilor și distanța redusă între asigurări.

7. Ce te demotivează?

Competiția – implicită sau explicită.

8. Cum îți alegi o zonă de cățărare pentru vacanță?

Trăiesc o perpetuă vacanță și mă mut dintr-o zonă în alta….

9. Cum îți alegi echipamentul, în funcție de ce?

Utilitate, calitate și calitate. Inclusiv sponsorii pe care i-am avut de-a lungul anilor (Arc’Teryx, Black Diamond, Valandre, Tendon, GoalZero, Idris Skis) au fost și sunt standarul maxim de calitate și niciodată nu am accepatat să reprezint un produs sau o companie ale căror produse nu aș fi fost dispus să le achizitionez din buzunarul propriu.

10. Ai inițiat vreun începător în sportul ăsta?

Mulți; Câțiva m-au depășit la escaladă, câțiva sper să mă depășească la alpinism. Lucrez ca ghid montan iar acest lucru este unul dintre beneficiile meseriei.

11. De ce crezi că este nevoie pentru creșterea sportului în România?

Sportivi și Antrenori. Nadia [Comăneci] nu a apărut dintr-o bază de 30 de fete iar Gimanstica din România nu și-a făcut numele la amicalele dintre sălile din țară. Cred că pentru latura sportivă este nevoie de o bază mai largă (ceea ce se întâmplă încet, încet, cu apariția sălilor de escaladă), de sportivi de performanță în adevaratul sens al termenului, nu doar de cățărători mai buni decât restul din țară și de antrenori veritabili, care să îi poată duce pe aceștia dincolo de gloria celui mai bun dintre amatori.

12. Ce nu te intreabă nimeni, dar ai vrea sa răspunzi?

Am înțeles că ești alpinist; așa-i că nu e important că nu ai urcat Everest-ul?

13. Care este răspunsul?

Da!

Îl puteți contacta și găsiți mai multe detalii despre Cosmin pe pagina lui web: www.cosmin-andron.com