Traseu: Creasta Estică
Dificultate: 5A cotație clasică, pas de 6+ cu A1 sau 8+(+ nu știu cât); 3 L.C.
Amplasare: Sector Santinela Cheii, Parcul Național Buila – Vânturarița
După o primă zi de tăiat frunză la urși în pădurile din Buila-Vânturarița, duminică am zis totuși să ne mișcăm spre traseele din apropierea Cabanei Cheia. Aveam să parcurgem Diedrul cu Brazi și Creasta Estică.
Ca să ajungem la baza traseului am pornit de la Cabana Cheia spre Cheile Cheii, pe poteca marcată cu triunghi albastru. După vreo 5 minute, când ne-am apropiat de râu și în dreapta a apărut, prin pădure, un țanc stâncos, am cotit dreapta pe la baza țancului. Am urcat un pic pe stânga acestuia, pe poteca abia profilată pe la baza lui, și foarte repede a apărut pe dreapta diedrul evident. Acesta era Diedrul cu Brazi . Mai sus un pic de el este diedrul de unde pornește Creasta Estică.
Descriere traseu Creasta Estică
Prima lungime pornește dintr-un diedru, doar pentru a ieși după vreo 4-5 metri pe fața din stânga acestuia, pentru ca apoi să prindă fisura de deasupra care conduce pe teren ușor, în regrupare. Pasul este pe fața de după diedru (un 7?), cu câtea prize inverse și atenție mare la picioare. Foarte frumoasă. Regruparea foarte comodă sub surplomba de deasupra, la spituri.
Cum eram eu în regrupare și ]mi urmăream coechipierii cum evoluează pe zona de cățărat artificial, mai să îmi sară inima când lângă noi în regrupare apar băieții de la Cabana Cheia. Încercaseră să parcurgă Tavanul lui Bebe, dar se pare că nu era o zi bună pentru ei. Cu toate acestea, cum au ajuns lângă noi? Urcaseră prin ceva horn sau fisură, pentru că nu erau legați în coardă. S-au legat de regruparea noastră cu câte un zelb și ne-au ținut companie până la plecare. Oare cum este să privești pe cineva care te privește cum parcurgi un traseu pe care tu l-ai descoperit acum 15-20 de ani?
A doua lungime pornește pe surplomba de deasupra, unde cap fiind nu prea ajungi din asigurare în asigurare. Deci mers la artificial A1, cu scărițe, o porțiune de vreo 10 metri. La ieșirea din surplombă ai zice că te așteaptă teren ușor, dar nu chiar. Imediat la ieșire din surplombă începe o fisură fină cu un pas neasigurat. Noi am pus o nucă mică, dar pe care o poți tracționa doar cu foarte mare atenție mereu în jos, altfel poate să sară cu tine. Continuăm pe fisură, care devine o idee mai ușoară și ne conduce pe un țanc. De aici urmează o traversare dreapta, la în spraiț sau la aedrență, spre regrupare. Lungimea este în general asigurată bine, și cu pitoane mai vechi.
Adi, luptându-se cu succes să scoată pasul la liber:
A treia lungime pornește dintr-o regrupare comodă într-un pas mai greuț pe față. Se poate trece la artificial, dar noi ne-am ambiționat să îl încercăm la liber. Băieții îl estimau pe la 8-. După acest pas pe prize mici terenul devine mai ușor și mai mușchiulos, adică cu mult mușchi. Evident, și pitoanele se răresc. Urcăm pe o față căzută până sub o surplombă, unde cotim stânga pe sub ea și ieșim pe teren foarte ușor și foarte neasigurat până în vârful țancului.
Creasta s-ar mai continua, pe teren cu vegetație, dar retragerea ar deveni foarte grea. Prin urmare, noi am decis să coborâm din două rapeluri de unde eram. Primul rapel ne-a condus în regruparea a doua și al doilea ne-a dus la baza traseului.
Creasta Estică mi s-a părut un traseu foarte fizic. Dacă prima lungime este frumoasă și tehnică, a doua a fost pentru mine foarte muncitorească, cu mișcări incomode. Mult mai dezechilibrat decât vecinul său Diedrul cu Brazi.
Socoteala de-acasă nu s-a potrivit cu cea de la fața locului, așa că traseul Pheonix mai poate să aștepte o țâră până ajung la el 🙂
Leave A Reply