Creasta Munților Baiului pe bicicletă, plimbare de zi frumoasă

De mult timp mă întrebam cum este prin Munții Baiului. Iarna nu am avut până recent lucruri pe care mi le doream să le fac acolo și vara vecinii de vizavi, Munții Bucegi, sunt mult mai tentanți în materie de activități alpinistice. Rămâneau un fel de subiect de glumă de la Refugiul Coștila, când te întorceai la baraca din lemn, te așezai pe băncuța din față și admirai peisajul peste Munții Bai(c)ului, trimitere la sala de escaladă pe unde ne facem veacul.

De curând, însă, m-am apucat de schi de tură, și creasta Baiului a intrat în vizor.

Noh, cum era, însă, vară și vremea se anunța rece și ploioasă în majoritatea masivelor montane mai înalte din țară, am zis să scoatem bicicletele de la naftalină. Creasta Munților Baiului să fie!

Descriere traseu de bicicletă creasta Munților Baiului, din Azuga în Comarnic:

Creasta Baiului poate fi pornită din Azuga sau din Comarnic, depinde în ce sens vrei să mergi. Cum noi preferam mai mult coborârea, am pornit din Azuga. Din Azuga există două variante principale de a urca în creastă, fie pornind pe drumul forestier care urcă destul de abrupt spre Vârful Urechea, fie cu telecabina de la baza pârtiei Cazacu direct la baza aceluiaș vârf. Cum de pe net înțelesesem că este destul de mult împins de bicicletă pe drumul forestier, am perferat varianta leneșului, cu telecabina.

Detalii despre telegondola din Azuga:

• tarif vara: 20 lei/persoană (nu se plătește extra pentru bicicletă)
• program: 9:00 – 16:00

Nenea de la telecabină ne-a ajutat să îmi lipim o frână de la bicicleta mea cu scotch, după care ne-a făcut loc într-o cabină. Drumul forestier, majoritar de pământ și pe alocuri cu pietriș, a început să ne întâmpine chiar de la coborâre.

Prima porțiune, de vreo oră, este în urcare. Urcare lină, întreruptă de mici coborâri, dar urcare. În zona asta am întâlnit cele mai multe turme e oi, însoțite de ciobănași, însoțite de câini mari, pufoși, cu colții ascuțiți.

Din fericire, când am trecut noi, câinii sufereau prea tare de lene și stare de bien etre ca să se schițeze vreun gest, dar când vedeai vreo 6 câini mari și flocoși dându-ți târcoale parcă nu era un sentiment așa de plăcut. Se spune că îți simt frica animăluțele astea și asta le întărâtă, dar când văd o roată învârtindu-se parcă poți să te simți Superman și tot te bagă în seamă.

Greu la deal…

…dar frumos la vale 🙂

Peisajele erau foarte frumoase, în ciuda marelui absent, Masivul Bucegi. Acesta era acoperit de un nor mare și negru care nu ne-a lăsat toată ziua să îi vedem crestele. Se pare că fusese o alegere inspirată să mergem la vecini. Munții Baiului sunt formați din culmi domoale, înierbate, unde dacă sunt nori lumina se joacă cu siluetele, distanțele și adâncimile. Era un joc tare frumos și răcoarea zilei făcea plăcut statul în soare.

Pe alocuri drumul este acoperit de un strat moale de iarbă, cu fir scurt, unde simțeam că merg pe un covoraș care amortiza hopurile. Super senzație

Dacă urcarea este frumoasă, când începe coborârea este suuper frumos. Poți prinde super viteză și câteodată te mai întâmpină câte un hop sau necesitatea de a trece de pe un mal pe altul al drumului, drum tăiat adânc de ape. Nevoia de supraviețuire te învață să te acomodezi cu terenul. Nu sunt coborâri tehnice, în mare. A se citi: sunt coborâri ușoare și line cu excepția a vreo 2-3 secțiuni cu pitriș mai mare, pentru cei stâpâni pe sine.

Hmm, știam eu că nu e asta poziția corectă pentru mers…

Satul Secăreni apare în zare, împreună cu fânețe și căpițe.

Tot traseul a fost bucurie curată. Am avut vreme răcoroasă, așa că nu ne topeam în acest peisaj fără copaci. Când am intrat în sat au început să apară căruțele, casele și, mai apoi, mașinile. După ce am parcurs satul Secăreni, căutând obeliscul de unde prindeam drumul asfaltat care duce spre Comarnic, a început o nouă urcare cu serpentine. La finalul dealului este din nou coborâre constantă până în Comarnic. weee!

Cum noi venisem cu mașina până în Azuga, Mati a luat microbuzul ca să aducă mașina în timp ce eu am așteptat cu bicicletele pe o băncuță, vizavi de faimoasele brutării din orașul care anunță blocajele de pe Valea Prahovei.

A fost o zi super frumoasă și o tură ușoară de bicicletă pe care o recomand cu drag!