Nu știu secretul, dar pot spune, din experiență proprie și din ce am mai văzut în jur, câteva lucruri care poate îți pot fi de ajutor.
În mod evident, nu este o listă exhaustivă. Totodată, nu caut să intru în detalii pentru că sunt multe cazuri pentru fiecare punct. Încerc să fac doar o trecere în revistă a ceea ce am văzut ca mari teme pe subiectul antrenorilor în cățărare.
Deci:
1. Să aibă o metodă. Poate la început nu pare evident, începător fiind, dar mai târziu este greu de ratat că antrenorul tău știe sau nu știe să îți dea o viziune de ansamblu asupra antrenamentului. Nu, a-ți da teme la boulder, a te da pe aceleași trasee iar și iar și a-ți cere doar ca înainte și după să faci o oarecare încălzire nu înseamnă metodă. Poate ar trebui să te apuci de exerciții de mobilitate, poate ar trebui să întărești mușchii abdomenului, poate ar trebui să îți consilidezi respectul de sine etc.
2. Să fie acolo. Uneori sunt elevi uber motivați, cărora doar trebuie să le arăți calea și ei o vor urma, chiar și singuri. Majoritatea, însă, evoluează mai repede dacă are parte de o entitate de ghidaj care te încurajează, te ghidează ce să faci mai departe, te încurajează când greșești, chiar și luându-te peste picior. Dacă antrenorul tău filează doi oameni în același timp, are în grijă 10 oameni în același timp și eventual îți mai aruncă din fundul sălii vreun îndemn, probabil nu este ceea ce cauți dacă vrei să crești.
P-S: dacă filează doi oameni în același timp poate ar trebui să îl reclami cuiva. Este o aberație cu dovedite riscuri la adresa vieții celor care sunt filați.
3. Să adapteze antrenamentul. Se leagă bine de punctul 2. De la un punct devine tot mai evident la escaladă că avem corpuri diferite, înălțimi diferite, viteze diferite de evoluție, dezvoltare musculară diferită. Dacă instructorul tău îți dă aceleași sfaturi la xerox ca altor 10 elevi colegi, poate nici el nu are o cunoaștere atât de rafinată a problemei.
Am avut un instructor care nicio clipă nu mi-a dat sfatul de a face exerciții pentru muschii spatelui. A trebuit ca alți cățărători experimentați să remarce că am carențe mari la anumite grupe și să mă ghideze. Am început să exersez asta și am văzut rapid îmbunătățiri (pentru nivelul la care sunt).
4. Să-și știe matematica. Trist sau nu, de la un anumit nivel în cățărare, dacă vrei să crești, nu mai este doar cățărat de plăcere. Vii la panou și (nu) te bucuri doar de mișcare. Dacă nu ești talentul nativ sau sportivul deja format de care vorbeam mai devreme, ai probabil nevoie de exerciții în care înveți anumite mișcări, x repetiții sau y prize luate nușh-cum, exerciții pe grupe musculare, anduranță în regim de forță și alte chestii pe care nu m-aș pricepe să le detaliez. Este credința mea proprie că o parte din ce asociază unij oameni cu ideea de “curaj” este defapt obișnuința cu un anumit context/ipostază/mișcare/priză. Prin urmare, într-o anumită măsură, va crește dificultatea traseelor în măsura în care îndrăznești să testezi.
5. Să îi placă. Caută un antrenor care te provoacă și pare cu adevărat pasionat de ce face, care te învestește cu încredere, nu să o facă pentru taxa lunară sau pentru satisfacția egoistă de a fi văzuți ca un senior/guru.
6. Poate ar trebui să conteze că are o diplomă, dar din păcate nu doar o dată am văzut accidente din neglijența unor oameni cu astfel de patalamale. În ce măsură sunt riguroase testele prin care trec acești oameni, în ce măsură răspunde un astfel de instructor în caz de accident al clientului? Ăsta cred că este un domeniu foarte gri în România.
Limitările articolului: nu sunt ghid montan, nu sunt instructor de escaladă și nici nu fac printre cele mai mari grade din țară. Nicidecum. Maximul meu a fost, și asta foarte recent, 7a+. Sunt, ocazional, persoana cu experiență în grupuri de începători entuziaști. Cunosc, însă, mulți practicanți ai escaladei/cățărării, prin virtutea dimensiunii mici a comunității în România și a conexiunii electrizante cu cei din alte țari, cu care este adeseori ușor de comunicat datorită pasiunii comune . Totodată, am trecut prin încercarea de a căuta un instructor. Sunt și oameni de calitate în țară, instructori serioși, dar sunt și oameni care nu cred că sunt pregătiți să facă asta.
You might also like
6 Comments
Ceea ce cauti tu este un antrenor . In Romania sunt cativa care te pot indruma la un nivel de experienta al cursantului peste medie. De obicei (si nu numai) ii gasesti la concursuri in spatele sportivilor din finale.
Initiator, instructor, antrenor, ghid montan, makelover… tu ii denumesti laolalta pe instructori. Chiar daca majoritatea “instructorilor” trec macar odata in viata prin aceste etape, cam fiecare se opreste la ce stie sa faca mai bine.
Este posibil ca tu să ai o proprietate mai tehnică asupra termenilor instructor vs. antrenor. Poate și legat de cursurile Federației. Eu însă, da, mă refer la persoanele care antrenează cățărători, la orice nivel ar fi aceștia.
De acord, unii din cățărătorii de top din România poate sunt și buni antrenori/ instructori, dar nu este o regulă. Adeseori a fi cățărător bun nu înseamnă că și ai talent didactic sau cunoștințe structurate. Am văzut și cățărători care nu ajung în finala unor astfel de competiții, dar sunt antrenori excelenți
Antrenorii sportivilor de top au rezultate certe. Nu toti dintre ei au fost sportivi, asta cu siguranta. Ei sunt vizibili si ii gasesti usor. Nu sunt singurii instructori buni, nici pe departe…
Buna Ioana,
Foarte faina initiativa articolului. In linii mari reusesti sa cuprinzi multe din aspectele importante.
Si ar fi foarte interesant ar fi sa incluzi cat mai multe detalii despre experienta ta cu privire la colaborarea cu un instructor si, eventual, nevoile tale in calitate de cursant, care ti-au fost sau nu satisfacute (aka plusuri si minusuri):
– nivelul pe care il aveai
– motivul pentru care ai apelat la un astfel de serviciu
– asteptarile tale
– cum te-a ajutat
– cum nu te-a ajutat
– cum te-a incurcat
– motivul incetarii colaborarii, daca e cazul
Ma gandesc ca un astfel de feedback punctual si personal incurajeaza si alti oameni sa dea feedback-uri si implicit va creste calitatea colaborarea dintre instructori si cursanti. Si ar sublinia foarte mult diversitatea nevoilor/asteptarilor si nevoia flexibilitatii metodelor utilizate de diferiti instructori.
Poate chiar un articol nou, legat de asta, cu titlu: Feedback personal pentru cursuri de catarare
Mult succes si o zi minunata.
Bună,
Am introdus mare parte din elementele experienței proprii în punctele de mai sus, abstractizat. Nu simt nevoia să nominalizez sau să intru în detalii mai mari pentru că nu cred că ar transmite ceva extra. Când o să am un nou instructor cu care simt că văd evoluție o să fac poate o astfel de recenzie.
În ce cred este educarea publicului care accesează acest tip de serviciu, măcar în privința unor pretenții minime de calitate. Pe lângă autoeducarea instructorior, publicul poate face minuni în privința calității pe care o primește 🙂
Ioana,
Mie nu imi este prea clar unde se afla linia care demarcheaza “experienta abstractizata” de “cum ar trebui sa fie”. Accept faptul ca sunt un pic obosita. O sa recitesc cu alta ocazie caci chiar m-a ajuta sa ascult si sa inteleg mai mute pareri. 😉
Apreciez efotul si initiativa de a iti publica opinia.
O seara minunata.