Scoala de alpinism, Masivul Postavarul
Toamna, cel mai colorat și mai blând anotimp în munții României. Cu temperaturi nici prea prea, nici foarte foarte, cu o lumină perfectă pentru fotografii și cu zile din ce în ce mai scurte, muntele poate decât să te îmbie să îl vizitezi.
Școala de alpinism organizată de George (cunoscut de unii și ca Bivuac) a fost o scuză bunicică pentru a face o vizită în Cheile Râșnoavei.
Joi seara deja se aduna lumea pentru cursurile de alpinism din a doua zi, care au început aproape punctual la ora 10. Se anunța o zi senină!
Prima zi a fost dedicată unor aspecte precum ramonajul (specialitatea mea), ascensiunea pe scărițe, urcarea pe coardă, rapelul, regrupări….
Probele practice încep cu un element ce tind să cred că era mai bine stăpânit de “vechii” alpiniști decât de cei noi, anume ramonajul.
A urmat urcarea pe scărițe, o practică contestată de unii alpiniști (contrazice stilul natural de cățărare, care a devenit popular și în România în ultimul deceniu), dar care se poate dovedi utilă în multe situații (mai bine să o cunoști decât să nu o faci, nu?).
O coordonare bună a mișcărilor, dar și atenție la echipament, a fost necesară pentru urcarea pe coardă… la care unii s-au dovedit a fi foarte talentați! Atenție la coborâre 😉
După o pauză de masă, la care lenevitul nu a fost permis, a urmat al doilea modul… de data aceasta mai aproape de locul de “cazare”: Bolovanul prostului (scuzați limbajul :P)
Prin urmare,
- Cum se face o regrupare corectă?
- Sunt mai multe exponente ale acestei specii?
- Dar dacă nu întâlnești condițiile ideale, cum improvizezi?
- Cum filezi din regrupare, din poziția de cap/secund?
Cel mai bine este să înveți să le faci corect… de aici logica îți mai spune (uneori) unde te poți întinde și unde nu!
Și dacă te prinde ploaia și va trebui să te retragi din perete, va trebui să amenajezi și o retragere!
Finalul primei zile a adus cu sine și un foc de tabără, din motive de… frig, care s-au extins la motive culinare. Mere, nuci, carne, cașcaval, toate au fost încercate de experții culinari din dorința de a descoperi gustul perfect într-un astfel de aranjament. La mine au câștigat detașat merele 😛
A doua zi s-a remarcat prin mai multe noutăți, printre care o ploaie insistentă de toamnă.
După cum spunea cineva, abia când plouă începe adevăratul alpinism, așa că a doua lecție s-a ținut sub protecția oferită de Surplombele de Aur (sâc!).
Temele principale: urcarea la scărițe în surplombe, folosirea asigurărilor mobile, clifuri, pitoane…
urcarea cu scărițe în Surplombele de Aur
Ascensiunea cu asigurări mobile, pe alocuri și cu cliffuri
Cum să bați pitoanele, dar și cum să le scoți!
Seara băieții au reușit să reaprindă focul, sub coroana unui copac, pentru a mai păcăli puțin frigul și umezeala. De data asta au fost încălziți biscuiți, condimentați cu bancuri cu și despre urși!
Cum seara a venit devreme, ne-am retras la corturi, pregătiți pentru o nouă zi (poate.. mai uscată). În jurul orei 3 A.M. s-a auzit dintr-o dată un fâșâit puternic pe cort, să fie urs?… sunt cunoscute câteva specimente un pic prea sociabile prin zonă. Dar nu părea să se miște ceva în jur. Deschidem cortul ca să observăm… un peisaj frumos acoperit de zăpadă! Wow! Deja? Sunetul vesel al picăturilor de ploaie ce cădeau pe cort fusese înlocuit de foșnetul ușor al fulgilor de nea.
Nu trece mult și se aude altcineva speriat de același tip de sunet. Se pare că “ursul” îi vizitase și pe ei! Din când în când se mai auzea în pădure trosnetul crengilor care cedau sub greutatea unei zăpezi umede.
Dimineața zilei cu numărul 3… frig și un strat generos de zăpadă. Prognoza meteo nu anunțase venirea Crăciunului, dar iată-l deja ascuns sub prima zăpadă din această iarnă!
2 Comments
wow, frumos! v-ati culcat toamna si v-ati trezit iarna 🙂
da, a fost o experienţă faină! 😀