Catarare la mare in Tyulenovo (Bulgaria)

Traseul spre deep water solo: București – Autostrada Soarelui – Vama Veche – Tyulenovo

Dacă nu te pasionează mersul la mare doar pentru a sta la soare și a te bronza, ce poți să faci? Noi am ales drumul spre Tylenovo, țărmul bulgar de la Marea Neagră. Acolo, lumea deja știa mai multe metode prin care poți să îți faci sejurul la mare mai distractiv, mai ales dacă ești cățărător.

Pentru date privind falezele și geolocația lor, click aici.

Sâmbătă dis dis dis de dimineață am pornit pe Autostrata Soarelui spre Vama Veche. Prelungirea nou inaugurată avea să ne dea un avantaj de timp față de trecut.

Pe la ora 7 jumătate eram deja trecuți pe teritoriul bulgar și ne întâlneam cu amici care au ajuns acolo cu o seară în urmă.

Se anunța o zi… strălucitoare!

Sâmbătă: Deep Water Solo la Podul de piatră și la faleza Funky Jump

Mic dejun specific zonei, iaurt cu miere.

Deși conține greșeli haioase de traducere, meniul de la restaurant are pe alocuri traduceri în limba română. Bulgarii s-au adaptat la specificul clienților și au încercat să le facă viața mai ușoară lor și chelnerilor 😛

Un cuib cu rândunici gălăgioase, instalat chiar deasupra intrării.  Nu mai văzusem de mult timp construcțiile complexe ale rândunicilor.

Prima destinație: podul de piatră. Locul unde poți coborâ în apă, dacă nu îți plac săriturile, unde poți face plajă sau snorkeling și… dacă te-ai plictisit de toate acestea, te poți urca pe pereți. La propriu! 😀

Câțiva nu au mai așteptat să se plictisească ca să se urce pe pereți. Este o zonă foarte faină din Bulgaria, unde poți face deep water soloing. Majoritatea traseelor sunt surplombate, ceea ce asigură o cădere lină în apă.

Mati la inițierea prin foc… și apă.

Peisajul este foarte frumos și brăzdat de nenumărate valuri înspumate. Marea nu era prea sociabilă astăzi.

Sunt destul de multe locuri fără pietre, de unde se pot face sărituri în apa albastră a Mării Negre.

Unii au venit să se relaxeze activ la mare, cu filmări 😀

Mai spre prânz zona s-a aglomerat foarte tare. Unii chiar îți instalaseră mese și scaune pe podul de piatră (o priveliște familiară…) așa că am ales să ne mutăm.

Aglomerație mare, mon cher!

Destinația cu numărul doi: faleza Funky Jump.

Faleza aceasta se află la vreo 3 km mai aproape de graniță față de Podul de piatră. După cum îi spune și numele, de aici se pot da salturi destul de lungi/înalte. Sunt și trasee de cățărat și loc de pus tiroliană. Ieșirea din apă a pus dificultăți unora, din cauza valurilor neliniștite care tot măturau oamenii de pe stânca…

Ungureanu se cațără pe surplombă în timp ce băieții își așteaptă rândul. În spatele lor se vede placa cu ajutorul căreia se iese din apă cel mai ușor la această faleză.

Cu toate ustensilele pregătite, mai să nu observăm cât de repede a fost plasată o tiroliană cu aterizare în mare..

O atmosferă de laissez faire..

Un alt fel de mâncare numai bun de vară: supă de iaurt cu castraveți 😀

Duminică: cent cent centimetre, cu creștere de nivel…

Adică, la fel de mult soare, valuri mai mari și mai năstrușnice! 😛

Ne trezim noi ușor din apartamentul nostru de lux, de milioane de stele, câte au vegheat asupra noastră cu o seară în urmă. Cu o seară în urmă ne-am ascuns toți în spatele mașinii și am dormit ca sărmăluțele, sub cerul liber. Dimineața am tras de somn atâta timp cât  am putut să fim la adăpost de lumina soarelui și de prădători sătui de dormit!

Unii urmau să facă deep water solo la tavan, deasupra unei mări învolburate. Valurile loveau fără milă țărmul și peșterile aflate dedesubt, formând uneori curcubeie.

Tavanul se află în apropiere de faleza Funky Jump.

Spectaculos!

Dacă totuși instinctul de supraviețuire îți dictează că nu ar fi prea sănătos să te poarte valurile spre stânci și preferi o zonă mai liniștită… avem di tăti.

Lângă faleza cu tavan există o platformă de stânca ce se extinde spre mare, formând o zonă ferită și cu apă mică. Un mic jacuzzi natural.

Raluca a avut un ochi ager și a remarcat singurul loc cu umbră: o peșteră micuță scobită în faleză.

Pe finalul zilei ne-am refugiat la umbră pe plaja de la Shabla. Erau valuri mari, dar apa nu este adâncă în prima porțiune și nici plaja nu este foarte agolmerată (+ au înghețată :D).

Ultima reuniune de grup înainte să pornim pe luuungul drum spre casă. Asta deoarece minunata prelungire de la Autostrada Soarelui s-a blocat și am recuperat orele câștigate la venire… ca să nu rămândem datori 🙂