Zona: faleza Beez (Marche-les-Dames), Namur
Echipa: Julien & Ioana
Data: 4 Mai 2013 (cum am fost într-o perioadă de lene acută, am rămas în urmă cu articolele :P)
Perioadă mare de sărbătoare în Belgia şi cum să o serbezi mai frumos decât prin ploaie? Aşa că a tot plouat cu excepţia unei zile în care am primit o vizită specială din Normandia, în persoana lui monsieur Julien. Cum timp mult nu era, ne-am orientat spre o zonă de căţărare în apropiere de Bruxelles: Marche-les-Dames.
Am ajuns la intrarea în baza militară din Marche les Dames ca să aflăm că trebuie să faci parte dintr-un club de escaladă ca să poţi intra. Dacă pentru mine, membra a clubului alpiniştilor neinstituţionalizaţi, părea normal… oare ce aveau cu Julien? (care este membru de club francez, cu asigurare la pachet).
Aşadar şi prin urmare, am fost poftiți un pic mai la dreapta de falezele din Marche le Dames, în zona pentru expatriați şi minorități persecutate: falezele Beez.
O parcare este aşezată convenabil chiar vis a-vis de faleză, acesta fiind şi punctul de reper primit.
Deşi nu arată deloc îmbietor de dincolo de calea ferată, nu a fost aşa de rău. Traseele nu sunt aşa de tocite şi nici multă lume nu era (poate nici prognoza nu ajuta, dar în Belgia dacă te iei după prognoză chiar că stai doar acasă).
5c-ul de aici nu seamănă cu cel de acasă…
Din ce am observat, majoritatea escaladorilor din Belgia foloseşte casca şi pentru trasee scurte. Sunt aşa de atenţi la lucrul ăsta şi întreabă cu un ton aşa de temător dacă ţi-ai luat casca sau nu încât parcă mă simt vinovată că mă caţăr fără ea (poate aşa o mai scot şi eu în lume :P). Nu zic, este un obicei bun pentru siguranţă, dar tooootuşi…
Piese de decor:
Un pic de alpinism asezonat cu iederă şi alte chestii bio.
Şi mai la dreapta de unde eram, o faleză verticală mult mai mică are o grămadă de trasee de fineţe 🙂
Într-un final, nu a plouat…
Falezele de la Marche les Dames, unde am înţeles că au fixat şi o via ferrata:
Cum nu aveam topo (nici nu ştiam că o să ajungem aici), am făcut câteva poze din topoul unui vecin prietenos. Ghinionul a fost că nu am făcut poză la toate filele şi ultimul traseu pe care l-a încercat Julien a fost cel la care nu am ştiut niciodată cotaţia (topo-urile pot fi cumpărate de la Club Alpin Belge).
Cum Juju încă mai are să developeze filmul de pe aparatul foto, să scaneze pozele. să le printeze şi apoi să mi le şi trimită prin poştă… (ai prins ideea Julien, nu? 😛 ) poze cu mine am iarăşi o grămadă!
Drăguţ la escaladă, mai motivant uneori decât aş fi crezut (mai ales când nu ai de… ales).
Comment
Felicitari pentru curajul vostru, iar elementele de decor sunt superbe!
[…] Un articol mai detaliat despre Beez aici. […]