Vizită în Veliko Tarnovo la escaladă
Traseu: Turda – Bucureşti – Russe – Veliko Tarnovo
Data: 13 – 15 Aprilie 2012
Protagonişti: Mati, eu, Anotimpul 5 & locuitorii din Veliko Tarnovo 😛
Dacă ne-a plouat în Cheile Turzii, am refuzat să renunţăm la zilele libere de Paşte şi ne-am îndreptat roţile către zone mai sudice, cu temperaturi mai prietenoase. Prin urmare am făcut un drum lung din Turda până la vecinii noştri cu alfabet chirilic: bulgarii.
La 3 dimineaţa, sub o lună frumoasă, opream lânga micuţa poieniţă din Veliko Tarnovo în care acum locuiau mai mulţi oameni/metru pătrat decât în Cartierul Militari din Bucureşti. Era înghesuială mare de corturi! Fascinant cum devine Veliko pământ românesc, pentru aceasta specie de iubitori ai căţăratului. Dacă ai vrea să înveţi limba bulagră la falezele de aici… nu ai nicio şansă!
Dimineaţa ne-a trezit cu sunetul picăturilor de ploaie căzând pe cort. Ce melodie îmbietoare… Încet încet oamenii scoteau capul din corturi şi feţe cunoscute ne înconjurau: Anotimpul 5, Rose & Andrei, Viorica & Octavian.
You win some and lose some. Pierdusem singurătatea, expunerea şi sentimentele de nesiguranţă ale pereţilor din Cheile Turzii, dar găsisem o societate vioaie şi un grup prietenos.
…şi ploaia ne urmărise.
Părea că planetele se aliniaseră şi în sfârşit aveam ocazia să vizitez impozanta cetate din Veliko Tarnovo. De fiecare dată când am ajuns în zonă ne-am dus direct la falezele de escaladă, însă mereu am tânjit la ideea de a cunoaşte oraşul, care are o deosebită încărcătură istorică… Veliko, fosta capitală a Bulgariei.
Mai întâi am mers în explorare, căutând faleza Usteto. Se pare că erau două, poziţionate faţă în faţă, una cu trasee pentru începători şi cealaltă pentru categoria seniorilor. Am prcat maşinile undeva pe un drum lăturalnic şi am pornit perpedes către poteca de la baza podului.
Poteca urma linia terasărilor şi, dacă am fi urmat terasamentul de la nivelul 3, ne-ar fi scos chiar în faţa falezelor. Noi am ocolit o ţâră…
Nici nu ne-am instalat bine că a început să plouă cu soare. Pentru căţărător nu era aşa de problematic, cel puţin până se uda bine stânca… însă pentru filator…
Era un semn de undeva că trebuia să ne îndreptăm mai repede către cetate 😀
Taxa de intrare pentru adulți în cetatea Tsarevets: 2 leva.
Cetatea din Veliko este recent restaurata și pare că încă se lucrează la reamenajarea acesteia. Are o întindere foarte mare și, totodată, o poziționare foarte frumoasă pe deal, de unde se văd toate împrejurimile.
Mă gândeam cum ar fi să faci jogging prin cetatea asta, cu o sumedenie de trepte și schimbări de nivel și cu o priveliște super. M-ar motiva până și pe mine să mă apuc de alergat 😛
Interiorul bisericii din vârful dealului, cel mai înalt punct din Veliko. dacă vreți să urcați în turn… încă o leva 😀
Picturile din interiorul bisercii centrale, care acum servește drept muzeu, m-au impresionat cu desăvârșire. Erau ceva cu totul ieșit din comun, foarte moderne și foarte interesante ca realizare..
Ne-a luat vreo 2 ore să acoperim mare parte din suprafața cetății..
Mărțișoare agățate peste tot…
Turnul de protecție al cetății…
Am remarcat faptul că bulgarii țin foarte mult la obiceiul mărțișorului. Peste tot copacii erau împodobiți cu fire de mărțișoare, care mai de care mai decorate, așteptând înflorirea pomului și împlinirea iubiriii lor.
Ba chiar un nene care vindea cărți ne-a atenționat să nu călcăm pe firele care au ajuns accidental la baza copacului… foarte foarte atenți la ele 🙂
Ce face promovarea… 😀
A doua zi vremea s-a îmblânzit de-a binelea așa că ne-am îndreptat pașii către falezele de lângă mânăstire. Cățărătorii ieșiseră ca ciupercile după ploaie!
Rose, Andrei, Vio și Octavian au parcurs un traseu de 3 lungimi de coardă în timp ce noi am rămas la o lungime 😉
O mulțime de oameni cunoscuți acum, că ploaia îi izgonise de pe meleagurile mioritice. Cât de mică este comunitatea cățărătorilor… și cât de mică este lumea 🙂
Întoarcerea spre București a fost însoțită de un post bulgăresc de radio cu muzică rock, pe care ne-am bucurat că l-am descoperit: Star F.M. 😀
You might also like
3 Comments
„dar găsisem o societate vioaie şi un grup prietenos”: si urmeaza o poza cu 2 capre!!!! hahahaha :):):):):
Mi-a placut mult Pastele la Veliko: parca se adunase toata comunitatea cataratorilor din Bucuresti. Si-mi pare bine ca am avut timp sa vizitam si cetatea si putin prin oras. E foarte frumoasa si exact la asta ne gandeam si noi: ca pt un alergator cetatea e rai – ai diferenta de nivel, natura, peisaje frumoase…… Parca retinusem ca era 6 leva intrarea la cetate.
…eh, am potrivit și eu pozele cum am putut :-”
Întâmplător, am o poză la panoul cu tarifele de la intrare… de acolo mi-am împrospătat amintirile. Dacă nu e actualizat… mi le-am împrospătat greșit :)).
oricum, ma bucur mult ca ati venit si voi si sper sa ne vedem cu bine si de 1 mai 🙂