Escalada pe gresie in padurile din Berdorf, Luxemburg

Falezele de escaladă din Berdorf, Luxemburg

Echipa: o gaşcă faină de belgieni flamanzi & walloni şi… eu 🙂

Pentru că Belgia nu are munţi, căţărătorii de aici se orientează spre o multitudine de faleze de escaladă aflate la un vecin sau altul, care mai de care mai prietenos din punct de vedere al vremii. Asta când nu se duc la acel mecca al căţărătorilor: Fontainebleau.

Primul week-end călduros din an a împins belgienii spre falezele de escaladă din Berdorf, nordul Luxemburgului. Ce urma să fie foarte interesant este că aceste faleze de escaladă sunt din gresie şi asta avea să fie prima mea experienţă de căţărare pe o astfel de stâncă. Cumva încăpăţânarea de a vorbi doar într-o franceză amuzantă, de începător, cu amicii de la sala de căţărat mi-a permis să fiu membra non-belgiană din grup 😛

Condiţii pentru escaladă pe gresie în Berdorf:

obţinerea unui permis de escaladă de la Guvernul din Luxemburg. Acesta se obţine foarte uşor completând un formular care se trimite pe e-mail. Ce m-a impresionat este că mi-au trimis permisul prin poştă aproape instant. Pentru a obţine permisul trebuie să faci parte dintr-un club de escaladă… sau să zici că faci parte :):)
dacă este o perioadă cu intemperii (undeva în marja – 10/ +4… în care ne aflam noi) stânca este destul de neprietenoasă pentru că transpiră, este umezeală mare şi muschiul se dezvoltă peste majoritatea traseelor.

La două ore de condus din Bruxelles câmpiile au lăsat loc unor mici dealuri golaşe. Nici nu remarcăm când trecem graniţa spre Luxemburg şi ajungem în Berdorf după ce traversăm oraşul Echternach. Totul era plat în jur… unde oare să fie aici faleze?

Chiar la ieşirea din camping poteca începe să coboare într-o pădure aparent micuţă. Poteca aceasta surprinzătoare intră dintr-o dată într-un canion din gresie de o frumuseţe excepţională.

Linişte, frig, un pic de ceaţă, parcă eram într-o pădure magică şi o zână sau un dwarf urma să apară după următorul colţ. Lord of the Rings nu era departe de peisaj.

Mergeam cu o echipă serioasă:

Gresia de aici este extraordinar de faină pentru căţărare. Numeroase stratificări, praguri şi mai mereu un sentiment că ai praf între tine şi stâncă.

Era mereu o surpriză la următorul prag, oare este “spălat”? Oare are prize bune?

Era o plăcere să încerci ce este mai sus şi să te laşi surprins. Prin natura straturilor, aveam de-a face fie cu zone foarte similare calcarului fie cu stratificări. Diversitatea la ea acasă.

Un loc bun de odihnă…

Cel mai mare cerșetor din zonă (francezii îi spun rouge-gorge). Fără nicio pudoare, pasărea asta era mai să se urce pe noi ca să ne convingă că vrea ceva bun de mâncare.

Ca un copil ținut mult timp departe de borcanul cu bomboane, abia așteptam să le încerc pe toate 😀

Prima zi a fost foarte frig (4 grade) şi nici nu simţeam uneori dacă ţin mâna pe o priză bună sau nu e nimic acolo. Unii se bucurau teribil de vreme, pentru că aşa creşte nivelul aventurii. A doua zi soarele a ridicat temperatura cu muuulte grade şi am avut parte de căţărare de primăvară

Campingul oferă multe posibilități pentru activități, așa că în timp ce unii se relaxau cu chitara, de cealaltă parte a tufișurilor exercițiile de echilibristică pe slackline erau în toi.