Se spune că este una dintre cele mai frumoase creste din Munții Făgăraș, ea, Creasta Vârtopel – Arpășel. Noi am vrea să o facem iarna, când munții sunt așa de frumoși acoperiți cu zăpadă… (am parcurs-o deja vara, mai multe detalii aici).
Traseu: Piscul Negru – Cabana Capra – Căldarea Caprei – Refugiul Portița Zmeilor – Portița Zmeilor – Creasta Vârtopel – și înapoi
Data: Decembrie 2013
Frigul era usturător așa că am rămas în mașină până în ultima secundă, până când toată lumea avea aproape rucsacul în spate. După asta am pornit cătinel prin zăpada mică de pe Transfăgărășan. Lăsam în urmă Cabana Capra și urcam spre Refugiul Fereastra Zmeilor.
În câteva minute un roz frumos a acoperit cerul, cu câteva raze de lumina încoronând un vârf montan pe ici pe colo. Se pare că și prietenul nostru, Soarele, se trezea încet astăzi.
Am ieșit curând de pe șosea pentru a urca prin căldarea care este închisă la final de Creasta Vârtopel – Arpășel.
Zăpada începea să crească și noi ne afundam acum până pe la genunchi în nea, dar avansam constant. Surprinzător, încă nu făcuse nimeni urme, așa că rămânea în sarcina noastră să batem potecă prin zăpadă.
Eu nu prea mâncasem de dimineață, după ce stomacul meu se revoltase aprig pentru că Mati a încercat să îl otrăvească. Mai exact, cu o zi în urmă mâncasem o miiiiică ciocolată care, deși era în termenul de garanție (spre finalul lui, ce-i drept) nu mi-a picat deloc bine. Așa că am zis că mă pun în mișcare și mănânc la prima pauză, când poate mi-a mai trecut din starea de greață.
Octavian taie eroic urmele și noi traversăm pantele după el pentru a ajunge la Refugiul Fereastra Zmeilor. Spre refugiu zăpada era întreruptă de tufișuri de afine, semn că nu era încă așa de multă zăpadă pe unde se avântă vântul făgărășan.
Refugiul Fereastra Zmeilor este foarte încăpător și este dotat cu panouri solare, ceea ce este foarte frumos și plăcut surprinzător. O instalație de beculețe se aprinde și iată electricitate fără cabluri trase din mijlocul societății :).
În refugiu am avut nerușinarea să mănânc ceva, considerând că m-am simțit relativ bine până atunci (exceptând timpul mai lent de urcare) și stomacul meu este pregătit de ceva mai consistent. Greșit. Stomacul meu era pregătit să fie capricios. Cum am ieșit din refugiu mi s-a făcut suuuper greață și în cei 100 de metri de urcare care au urmat spre Portița Zmeilor nu mai știam cum să îmi țin echilibrul. Cam ăsta este punctul în care m-am gândit că dacă pe plat nu prea reușesc să îmi controlez poziționarea picioarelor, nu ar fi foarte înțelept să îmi testez echilibrul pe o lamă de cuțit.
Am renunțat la urcare considerând că Vârtopel – Arpășel nu pleacă de acolo, motiv ca să îmi alin suferința că nu ajung să intru în creasta aia frumoasă scaldată acum în soare.
Cum am coborât, am decoperit că este mai greu decât m-aș fi așteptat să gasesc o porție de orez la restaurantele din zonă. Speram să fie orezul un început de pansament gastric :). Credeam că este una dintre mâncărurile standard ale românilor, dar am depins de amabilitatea unei doamne de la Cabana Conacul Ursului să îmi gătească niște orez deși nu era în meniu. Pe deasupra, doamna respectivă mi-a oferit și un ceai de mentă și mai mai să mă certe când am cerut și o ciocolată caldă (care era defapt pentru otrăvitorul meu, Mati :P). Și dacă mă gândeam la ceva dulce sau aromat mi se făcea rău, d-apoi să și gust acel ceva!
Octavian, Laura și Ady au continuat, așa că o sa pun câteva poze de la parcurgerea Crestei Vârtopel în condiții de semi-iarnă, ca informare pentru cei care vor să vadă creasta cu ceva zapadă pe ea:
Zapada nu era stabilă pe creastă, așa că nu te puteai baza pe ea în a-ți suporta greutatea:
Peisaje superbe pe Creasta Vârtopel
La finalul Crestei Vârtopel amicii noștri au decis să se întoarcă pe același drum. Dacă făceau rapelul de pe Vârful Vârtopel le-ar fi fost mai greu să se întoarcă.
Noi i-am așteptat la Cabana Capra ca să mâncăm împreuna seara: eu cartofi fierți fără strop de condimente, ei supe, cartofi prăjiți și alte chestii cu multe arome 😛
În privința Crestei Vârtopel-Arpășel pe timp de iarnă, lasă că nu pleacă de acolo și poate vine și iarna între timp 🙂
You might also like
Leave A Reply