Lupul cel Rau si Cezar Manea cu Roxana

Cațărare în traseele Lupul cel Rău și Cezar Manea
Amplasare: Peretele Animalelor & Cheile Râșnoavei, Postăvarul
Echipa: Roxana & eu, Andrei & Horia
Data: 23-24.03.2014

Traseul Lupul cel Rău

Am mai parcurs traseul Lupul cel Rău, cu o descriere tehnică aici, dar aș vrea să îmi amintesc cu drag peste timp de tura cu Roxana. Primul nostru traseu de mai multe lungimi (și primul de mai puține, acum că mă gândesc) împreună 😀

Inițial voiam să mergem în Turnurile Dianei din Piatra Craiului, dar cum era încă zăpadă la munte și nu știam în ce condiții s-ar afla retragerile din turnuri, ne-am oprit olecuță mai apoape de București… în Masivul Postăvarul.

Încă din București complotam să o fur pe Roxana și să îi lăsăm pe băieți în echipă separată. Cum am mai parcurs o bună parte din traseele din Peretele Animalelor, am lăsat-o pe Roxana să-și aleagă ce îi dorește suflețelul mic și negru. Este la început, așa că am spus să fie plăcerea ei. Ei i-a surâs Lupul, așa că Lupul a fost.

Nu ne-am mișcat noi tocmai sprinten, așa că am ajuns la baza peretelui târziu. Rox a plecat pe prima lungime și s-a descurcat de minune. Cu atenție, stabil, Roxana mergea mai hotărât decât multe alte cățărătoare cu experiență pe care le-a văzut. Iar Postăvarul nu are cea mai curată stânca 🙂

Încetișor, schimbând păreri și cu odihnă, am avansat în traseu. În stânga noastră apăruseră Lili și Marius, care parcurgeau Muchia Iepurașului. Îl auzeam pe Marius mormăind, caracteristic, “Ia uite Lili, pe aici se practică stilul fără pitoane” :))

Între timp, Horia și Andrei intraseră în Mielul cel Blând, un traseu pe care eu îl consider bun pentru introducerea în tainele animalelor.

“Băiatul de la Himalaya” :))

În traseu cred că am făcut un nod de 10 ori. Nu pentru că nu știam să îl fac, nu pentru că nu îmi ieșea, mai mult de emoție pentru că aveam o responsabilitate extra și simțeam nevoia să mă auto-auto-verific :D.
Am coborât în Poiana Inului în lumina apusului, unde am mai stat cu ceilalți la taclale, la schimburi culinare sau la prăjit hainele la scânteile din foc.

Dimineața începe cu plimbarea corzii, pentru detensionarea… ei 😀

Traseul Cezar Manea

A doua zi am plecat la fel de matinal (sau nu) spre Cheile Râșnoavei. Voiam să intru cu Roxana în Cezar Manea pentru că îl consider un bun traseu de școală: foarte bine asigurat, ușor de retras din el, aproape de drum, cu expunere mare (testezi frica de înălțime) și în mare parte cățărabil.

Dintr-o schimbare de atmosferă, de aliniere a planetelor și tot așa.. nu am mai ajuns să facem tot traseul, dar ne-am jucat pe prima lungime de coardă, atât pe varianta nouă a traseului cât și pe varianta veche.

A fost prima dată când m-am cățărat în echipă exclusiv feminină și mi s-a părut drăguț. O să o mai repet când prind ocazia 🙂