Vacanta de o zi in Tarile de Jos, Olanda
Traseul: Bruxelles – Zeeland – Parcul Kinderdijk – Insula Marken – Amsterdam – Bruxelles
Data: 21 Aprilie 2013
Alarma insuportabilă începe să sune iar eu deschid ochii roșii și mari ca cepele. 4 jumate? Când m-am trezit ultima dată la ora asta? Când m-am trezit ultima dată la ora asta și nu m-am dus la munte?
Doar că de data asta îl așteptam pe Didier să facem o vacanță de o zi în Țările de Jos… și parcă ma auzeam și nu recunoșteam persoana care vorbește când am spus că e ok să prindem răsăritul acolo. Păcat că m-am uitat pe mine însămi în fața unui pahar de vin cu o seară în urmă și am ajuns să dorm doar 3 ore.
Autostrăzile din Belgia ne-au condus spre Antwerp și apoi spre granița cu Țările de Jos aka Olanda (revin și la subiectul denumirii). Un satuc aranjat și curat ne-a întâmpinat printre canale, Waarde. Am ajuns la prima moară dintr-un lung șir pentru ziua cu pricina.
Zeeland (mama Noii Zeelande)
Zeeland este una dintre regiunile din Țările de Jos și da, este sursa denumirii Noua Zeelandă. Istoria de navigatori excepționali a olandezilor este bine cunoscută în toată lumea.
Răsăritul și-a meritat trezirea matinală, așa că ne-am continuat drumul printre canalele din Țările de Jos, printre râuri și iar râuri ale căror nume nu o să le știu niciodată. Noi le-am alintat pe toate cu denumirea de “Rin” (inspirat, nu? :P).
Oraşul Zierikzee, recomandat în ghidul de călătorie drept perla Zeelandei. Riiiight. La ora 8, când am ajuns noi, scoica era pustie și perla demult dusă. Arăta ca un orășel drăguț, cu un port la fel de drăguț, în care aș putea să îmi petrec liniștită anii de pensie… dacă aș fi o persoană liniștită 😛
O lalea în culorile naționale. Portocaliul la putere!
A doua oprire a fost în apropiere de mărețul port Rotterdam (pe care l-a evitat, considerând că nu este neapărat pitoresc).
Parcul Kinderdijk – Monument UNESCO
Să facem cunoștință cu adevărata Olanda, cea care se află sub nivelul mării. Olandezii se confruntă de secole cu inundații cauzate de creșterea nivelului apei și au tot găsit metode pentru a supraviețui. Una dintre cele mai vechi și care a funcționat și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (când era prea scump combustibilul pentru motoare) este metoda drenării apei în perioada creșterii nivelului cu ajutorul morilor de vânt.
În acesc scop a fost creat Parcul Kinderdijk, un sistem de management al apei unde 19 mori de vânt înfruntă cu stoicism curenţii de aer. Acum morile nu sunt în funcțiune și zona a fost declarată patrimoniu UNESCO
Parcul nu are taxă de vizitare și dimineața se umple de alergători și bicicliști. Pentru plimbări mai lungi pot fi închiriate biciclete sau vaporașe, dar noi aveam un întreg traseu în față.
Ce este contra taxă este vizitarea interiorului dintr-o astfel de moară de vânt (6 Euro), așteptând la cozile de rigoare.
Un fel de găină, corcitură între pasărea Dodo și pasărea Kivi, se plimba vioaie prin stuf. 😛
Câteva site-uri utile despre parc:
Insula Marken & Farul din Marken
Fosta Insula Marken (acum peninsulă, prin conectarea la continent cu un drum creat de mânuţa omului) este o frumusețe datorită caselor din lemn, presărate printre canale, și datorită farului care lumineaza dincolo de Markermeer.
Încă din anii 1700 acest far ghida vasele olandeze înapoi în port. Câți navigatori iscusiți o fi cunoscut?
Casele tipic pescărești, care parcă se termină în apă, sunt o relicvă a tradițiilor olandeze și sunt foarte îndrăgite.
Pentru a ajunge la farul Marken este necesară o plimbare plăcută de 15 – 20 de minute. Pentru scurtarea timpilor sau mărirea traseului, pot fi închiriate biciclete din parcarea principală a orăşelului.
Un peisaj rustic, plin de mioare și văcuțe pufoase.
Portul Amsterdam – sex, drugs & rock n’ roll
Un haos, un fel de Babylon. Asta ne-a întâmpinat când am ieşit din parcarea aflată sub gara centrală. Lume multă, chelneri care doreau să te împingă în barul lor, toate limbile Terrei şi biciclete gata să te calce. I loved it.
Uneori trăiam cu impresia că biciletele au prioritate înaintea pietonilor. Oraşul abundă de aceste jucării, care mai de care mai vechi şi mai personalizate, aruncate parcă la întâmplare printre canalele Amsterdamului.
Într-un fel de mişcare browniană am reuşit să ne strecurăm pe canalele mai puţin umblate şi să ne tragem sufletul.
Peste tot se simţea un miros specific, adorat de vegetarienii de Amsterdam şi nu numai. Tolerate de autorităţi şi adevăraţi magneţi de turişti, drogurile uşoare îşi etalează ambalajele sugestivele în mai toate vitrinele din centrul oraşului. Îmi închipui că dacă ieşi din zona turistică, oraşul intră într-o altă lumină.
Decadent, plin de tineri care afisează o atitudine je m’en fiche-istă, aglomerat şi în acelaşi timp foarte chill. Asta a fost prima impresie scăldată în soare asupra Amsterdamului. Un paradis al oamenilor care poate nu se mai regăsesc în altă atmsoferă.
Bărcuţe acostate peste tot, pline de ghivece cu flori, cu câte un cap ciufulit dormind la soare.
Nesomnul de peste noapte se făcea din ce în ce mai simţit şi intrasem într-un fel de stare zombie, în care mergeam fără să gândesc prea mult. Este perioada care precede starea de legumă, în care nu gândesc, dar nici nu mai merg 😛
Câteva acorduri jazz şi-au împins ecoul până unde eram, găsind la capătul lor o bărcuţă funkz din care un nene întreţinea publicul. Ne-a cântat jazz şi muzică clasică rusească într-o atmosferă îmbietoare. Mulţimea îl adora
Cu aerul acesta am părăsit Amsterdamul, pentru a prinde drumul înapoi în Belgia.
Am fost foarte eficienţi şi am ajuns înapoi pe lumină, numai bine să îmi fac somnul de frumuseţe pentru… 2 zile 😛
P-S1: pozele frumoase sunt de la Didier Keus
P-S2: Pentru cei care nu stăpânesc detaliile privind diferenţa dintre Olanda şi Ţările de Jos, o să vă placă asta:
Traseul parcurs prin Regatul Ţărilor de Jos:
You might also like
Leave A Reply