Muntii Retezat: Creasta Vulturilor, peretele Bucura II

Traseu Creasta Vulturilor
Amplasare: Peretele Bucura II, Munții Retezat
Dificultate: 3B, pas gradul V+, 7 l.c.
Data: 30 Decembrie 2012

Pentru că veneau mai multe zile libere și pentru că vremea se anunța taaare frumoasă la final de 2012, era timpul să ne orientăm spre Munții Retezat, în care îi doream așa de tare să ajung de vreo 2 ani.

Primul obiectiv pe care îl aveam în această primă vizită de iarnă în Munții Retezat era Creasta Vulturilor, aflată în peretele Bucura II. Lungimea crestei este prezentată a fi de 7 lungimi de coardă, dintre care primele 4 mai dificile. Dificultatea maximă este 6+, în lungimea a IV-a.

Deoarece zona îmi era complet nouă, ne-am trezit dis de dimineață ca să facem cunoștință cu peretele Bucura II. Ne-am echipat tiptil, ca să nu ne trezim cei peste 15 colegi de apartament, ne-am hidratat și am plecat la lumina frontalelor.

S-a luminat curând și Bucura 2 s-a lăsat văzut în capătul Văii Pietrele, pe care o străbăteam. Nu a mai nins serios în Munții Retezat de peste 2 săptămâni, așa că poteca era deja bătută și ne-a facilitat apropierea. Dacă ieșeam din potecă, zăpada ajungea până pe la 60 cm.

Lacul Pietrele, seminînghețat.

După ce am trecut de Lacul Pietrele, am abandonat poteca marcată cu dungă albastră și am tăiat-o dreapta prin zăpadă moale, acoperită cu o crustă înghețată. Intram în zona cu mulți bolovani, printre care ne străduiam să jonglăm.

Unde nu te afundai până la șolduri în zăpadă, aveai șanse să mergi ca un elf pe crusta întărită…

Un topo al traseelor din peretele Bucura II, găsit pe blogul lui Adi Vălean…

Descriere traseu Creasta Vulturilor, Bucura II

Am ocolit primul țanc plasat în fața Bucurei 2 și apoi am urcat o pantă de zăpadă înghețată până la baza peretelui. Traseul Creasta Vulturilor pornește din cel mai jos punct al peretelui, ușor din partea dreaptă.

Prima lungime de coardă pornește pe o pantă cu iarbă și bolovani. Zăpada nu este foarte bine înghețată și nu rezistă la presiune. Nu găsim asigurări până în prima regrupare, aflată pe o platformă protejată de stânci. Pe la jumătatea lungimii m-am oprit ca să înfrunt durerea înghețului și dezghețului mâinilor, uuuu cât a usturat!

Regruparea o facem la o nucă și un friend.

Creasta Vulturilor contină ușor în stânga, unde găsim primul piton. A fost o bucurie descoperirea, pentru că așa eram siguri că ne afla pe traseu, oricare ar fi el :P. Din regrupare ne-am strecurat printre doi bolovani și ne-am trezit cu două opțiuni: un diedru în partea dreaptă sau să ieșim direct pe creasta din stânga. Am preferat a doua opțiune, părea mai accesibilă. Această a doua lungime este scurtă și am descoperit pe ea vreo două pitoane (posibil să fie mai multe, ascunse prin zăpadă).

Până acum nu a fost nimic greu și cățărarea era o plăcere. Ne încălzisem și soarele părea că va sta cu noi următoarele lungimi, grație orientării N-E a traseului. Măcar soare să avem, dacă mai în tot traseul ne-a bătut un vânt sănătos care până la final mi-a dat dureri de cap.

A treia lungime pornește pe o față brăzdată de fisuri, la capătul căreia traseul pornește la dreapta pentru a reintra pe creastă. Noi nu am mai folosit pioleții aici (Mati nu a mai folosit nici colțarii), stânca are fisuri și praguri evidente. Lungimea este scurtă și bine asigurată.

În stânga se profila Creasta 25 Octombrie și, ascuns între cele două creste, traseul Furcile.

Am regrupat la un țanc mare, înainte de o altă față din stâncă.

Mati se încălzea la soare 😀

A patra lungime din Creasta Vulturilor pornește cu o mică față verticală, în care este bătut un piton. Pentru a trece noi am înfipt pioleții în smocurile de iarbă de deasupra feței și apoi am folosit fisurile și micuțele praguri de iarbă pentru a ne ridica. Acesta este cel mai dificil pas din traseu și este asigurat. Deasupra pragului, lungimea a continuat cu câteva fisuri pline cu gheață, finalizate printr-o față căzută acoperită cu iarbă. O lungime frumoasă, un pic mai de atenție, dar asigurată bine.

Porțiunea de față căzută de dinaintea regrupării.

A cincea lungime reintră pe creastă. De aici asigurările se răresc și terenul scade în dificultate. Traseul continuă pe linia crestei. Deși terenul este mai ușor, noi am preferat să mai regrupăm ici-colo, unde începeau să frece corzile.

Traseul mai trece pe dreapta crestei în a șasea lungime, continuând printr-un culoar de zăpadă. Pe această porțiune am găsit vreo două pitoane în 60 m, dar am întâlnit fisuri în abundență, care au primit cu prietenie o nucă și un friend.

Ce am descoperit noi este că porțiunea de după primele patru lungimi de coardă este destul de lungă. Nouă nu ne-au ieșit trei lungimi de coardă pentru că ne-ar fi frecat corzile foarte tare. Totodată, în ultima porțiune de creastă corzile sunt bune mai mult pentru psihic.

Ieșim din nou în soare, pe o porțiune orizontală de creastă. La capătul ei am mai găsit un piton, de unde traseul ocolește pe stânga (pe praguri de iarbă) un țanc. O ultima urcare mai delicată prin spatele țancului, asigurată cu vreo 2 pitoane, după care ieșim în porțiunea finală a Crestei Vulturilor, de unde se vede Vârful Bucura II.

Peisajul este suuuper frumos iar cățărarea a fost mai mult decât accesibilă. A fost o plăcere să parcurgem acest traseu. Pe a doua jumătate a crestei nu ne-am mai grăbit și după ce am găsit un colț mai ferit am stat să bem un ceai din termos… un accesoriu de neînlocuit iarna 🙂

Momâia de pe Vârful Bucura II și Vârful Retezat pe fundal.

Coborâre pe o pantă acoperită cu bolovani până la marcajul de dungă roșie. Marcajul ne conduce peste Curmătura Bucurei, până în Șaua Bucurei.

Coborâre pe Curmătura Bucurei

Lăsăm în urmă peretele Bucura 2, acum deja ascuns de razele soarelui și apoi coborâm din Șaua Bucurei spre Valea Pietrele, unde reintrăm pe marcajul de dungă albastră. Pe panta aceasta am fost avertizați că se pot forma avalanșe (ceea ce este corect), doar că noi beneficiam de condiții excelente ale zăpezii.

Foarte frumos peisajul din Munții Retezat…

Ultimele raze se sting pe vârfuri în timp ce noi ne retrăgeam alene spre Cabana Gențiana. Am avut parte de o zi excelentă și de un traseu foarte frumos.

Concluzii:

• traseul Creasta Vulturilor din peretele Bucura II se pretează foarte bine la asigurări mobile. Noi nu am găsit foarte multe pitoane în lungimile nevăzute de soare, dar în majoritatea punctelor puteam suplini prin frienduri sau nuci
• ne-a bătut vântul din toate direcțiile, dar unele regrupări sunt mai protejate din punctul acesta de vedere