Vizită în oraşul Sofia, Bulgaria
Sofia, capitala Bulgariei, este un oraș care te poate surprinde când te aștepți mai puțin. Privită cu suspiciune de mulți români, drept un oraș mai periculos decât Bucureștiul, Sofia s-a dovedit mai ospitalieră decât ne așteptam.
Plecând inițial la escaladă în peștera din Karlukovo, nu am rezistat tentației de a face o vizită în capitală, că tot eram la o oră de condus de ea. Astfel, când am obosit să mai escaladăm sâmbătă ne-am strâns echipamentul repejor și am tăiat-o spre autostradă, sperând să mai prindem ceva ore de lumină în oraș.
Drumul între Karlukovo și Sofia este preponderent cu rang de autostradă. O autostradă care taie munții, semnalizată slab și care ne va da emoții la întoarcere (cine a spus că doar la noi fac economie de bani la autostrăzi? :P)
Am parcat mașina pe o străduță în apropiere de centrul orașului, în fața unui semn scris pe un carton și pe care speram că nu scrie “Atenție, de aici se fură mașini“. Am încuiat-o, mi-am spus rugăciunea și am pornit la pas spre piața centrală.
Centrul vechi al orașului este o mică bijuterie pavată cu clădiri frumoase și străzi cochete. Un nucleu de clădiri vechi păstrat ca într-o scoică, străjuit de blocuri gri model arhitectural recento-comunist.
Chiar în piața centrală din Sofia se află o bisericuță frumoasă. Bisericuța aceasta micuță este o apariție frumoasă între clădiri moderne și ziduri de beton. Am intrat chiar atunci când măicuțele spuneau rugăciunea, într-o încăpere mică și intimă care cred că servește ca spațiu pentru slujbă.
Lângă biserică, în pasajul unde este și intrarea în metrou, un șantier lasă să se întrevadă ziduri vechi pe care bulgarii încearcă să le integreze în peisajul turistic al orașului. O inițiativă frumoasă care a existat și în București, înainte de a fi îngropată la loc din neîntelegeri pe… fonduri.
Tot în piața centrală se află unele dintre cele mai imprtante clădiri din statul bulgar: Președenția, Guvernul și multe ministere.
Din centru am pornit la pas pe strada principală, pentru ca mai apoi să ne pierdem printre străduțe. Intenționat.
Ca și în București, centrul este plin cu bărulețe și terase, cu magazine micuțe care abia așteaptă să fie descoperite. Bonus, peste tot găsești câte o biserică.
Mati trăgea cu urechea…
Magazine abandonate…
În centru a mai scăpat și câte o clădire modernă.
Bulgarii se mândresc cu trandafirii lor. Drept urmare, oferă turiștilor o sumedenie de produse cu acest parfum inconfudanbil.
Cumva am reușit să dăm de un părculeț frumos, colorat în nuanțe de toamnă. Patronat de o statuie care am crezut că este neterminată (m-am înșelat, este doar în paragină :P), părculețul era îmbogățit și cu o mini șcenă de unde se auzeau acorduri rock. Se pregătea un concert în aer liber și liberă trecere. Mai târziu am aflat că se numește Parcul Yuhzen și este un parc mai puțin amenajat, lăsat special să se dezvolte cât mai verde. Undeva în zare se zărește Masivul Vitosha, care veghează capitala bulgară.
Mai avem nevoie și de iarbă, nu? 😛
Statuia de la intrarea din parc se numește Monumentul celor 1300 de ani și a fost construită pe vrema comuniștilor pentru a sărbători crearea Primul Imperiu Bulgar. Acum este în paragină și niciun politician nu vrea să își asume renovarea sau demolarea lui (sună cunoscut, nu? :D)
Se întuneca ușurel și mai și începuse să plouă. Întâmplător am dat peste frumoasa Grădină a Orașului Sofia. Un părculeț mic împodobit cu statui înfățișând scene din viața rurală, cu o fântână arteziană pe ale cărei valuri dansează o balerină și cu Teatrul Național Ivan Vazov pe fundal. O clădire tare frumoasă.
Tot învârtindu-ne prin centru am dat peste o clădire frumoasă ascunsă în spatele moscheei, în fața câreia aștepta un grup mare de oameni. Ce să fie oare? Baile minerale din Sofia străluceau sub ora albastră.
Tot în apropiere de centru, Moscheea Banya Bashi reflectă prezența unei istorii care nu poate fi negată de Bulgaria. Minareta albă semnalizează de departe cele aproape 5 secole de dominație otomană.
Considerată cea mai veche clădire din Bulgaria (de prin secolul al IV-lea), Biserica Sf. Gheorghe (Sveti Georgi) stătea ascunsă într-o curte interioară, undeva în zona clădirii Președenției.
O ultimă deviere de la ruta spre mașină ne duce pe un bulevard din afara centrului vechi. Cum am ieșit din centrul orașului peisajul s-a schimbat.
Aveam un sentiment de deja-vu și ne simțeam ușor ca acasă. Intrasem pe tărâmul graffitiurilor, a umbrelor stând ghemuite prin colțuri și a magazinașelor non-stop înconjurate de oameni care râdeau zgomotos. O altă față a capitalei Bulgariei.
Artă stradală foarte interesantă…
Nu cred că mai erau multe lucruri de vizitat, avantajul fiind că mai toate obiectivele turistice se află în aceași zonă. Atât cât am văzut noi orașul nu este de o frumusețe izbitoare, dar centrul vechi este mai bine valorificat decât cel din București.
Chiar la plecarea din oraș, drumurile cu sens unic ne-au condus către un semn divin… Era timpul să ne întoarcem la cățărat 🙂
Așa a arătat călătoria noastră de aproximativ 3 ore în Sofia!
Leave A Reply