Rochers de Freyr, Valea Namurului reloaded

Traseu: Bruxelles – Valea Namurului – Falezele Rochers de Freyr

Echipa: Ruben & Ioana
Trasee: sector All legne, Freyr

Sub mângâierea rară a soarelui, cățărătorus belgianus a ieșit din bârlog sau s-a întors din una bucată țară caldă ca să facă escaladă pe stâncile din patria-i dragă.

Carevasăzică am ieșit și eu în același timp, să observ alpinistus belgianus în mediul său natural. Și în ce zonă se simte mai bine acest exemplar de câmpie… dacă nu pe falezele din Freyr?

Deci, așadar și prin urmare, să mergem la Dinant, pe Valea Namurului, unde am petrecut vreo 3 zile (risipite de-a lungul săptămânilor)

Traseele de mai multe lungimi făcute în Freyr:

1) Le Zygomar (5c) – La Traverse des 6 jours (5c) – La Direttissima (6a) – primele doua lungimi foarte lustruite, a treia mai puțin (dar foarte frumoasă)
2) Love me Tender (6a) – traversare – Caramel Mou (6a) – prima lungime foarte lustruita, a treia suuuper frumoasă
3) Four Four a la montagne (5c+) – strâncă relativ sănătoasă
4) Le Spigolo (5a no waaay) – Le Parrain de Juliette (6a) – o lungime de creastă – prima lungime nu e niciodată doar 5a (ieșirea este ușor pe spate), a doua lungime este foarte frumoasă și cu stâncă destul de sănătoasă, lungimea de creastă este lucioasă

Orașul Dinant ne întâmpină tăcut și impersonal, locul în care stâncile deja își fac loc pe lângă șosea (Rochers de Bayard, interzise pentru escaladă). La intersecția în care se văd Rochers de Bayard noi am cotit stânga, spre parcarea de deasupra falezelor.

În ciuda calității scăzute a stâncii, Rochers de Freyr rămâne cea mai mare zonă de cățărare din Belgia (și relativ aproape de Bruxelles).

După ce la prima experiență în Freyr ne-am păcălit și am ales trasee cu stâncă șelfuită, unde gradele sunt întotdeauna mai mari decât în topo, la următoarele ocazii am ales trasee deschise mai recent (deci mai puțin umblate).

Chiar și procedând așa, calcarul s-a dovedit de câteva ori prea presat de trecere timpului și a cățărătorilor.

Tete de Lion, faleza care pornește direct din apele Râului Meuse:

Traseul Love me tender (6a) începe cu o faleză frumoasă și solicitantă, unde te poți oglindi în prizele de picioare. Este așa de evident unde au pus atâtea zeci (sute?) de alpiniști picioarele, încât încercam să îi pun espadrilele lângă acele locuri, ca să nu alunec.

După o traversare rapidă în dreapta, ca să ajungem mai repede decât celelalte echipe (da, este o zonă aglomerată), am făcut una dintre cele mai frumoase lungimi pe care le-am prins în Freyr: Caramel Mou (6a). Un traseu de fete, cum ar spune unii cârcotași (prize micuțe pe față verticală). Cățărarea era o plăcere.

Eternul castel din Freyr, pe care nu am apucat să îl vizitez.

Freyr este o zonă foarte bună de școală: penduluri, rapeluri, plasare de portaledge.  Mulți alpiniști își fac aici rodajul pentru marii pereți (iar Clubul Alpin Belgian este foarte puternic, crescând cățărători renumiți mondial).

Noi am dat peste o portaledge foarte foarte îmbietoare 😀

Modul în care portaledgea era ancorată în creastă:

Primăvara se simțea în sfârșit ca acasă…

Mi s-a spus că Freyr este oarecum mai protejat de vreme ploioasă și până acum nu s-a dezis. A fost întotdeauna mai primitor decât restul Belgiei.

La finalul zilei, pentru că în Belgia este permis alcoolul în cantități mici la volan, barul Le Chamonix oferea un vin rose foarte bun. O formă de relaxare după o zi frumoasă petrecută la cățărat. Din păcate acum câteva zile barul respectiv a fost mistuit de un incediu… așa că momentan rămâne doar în amintirile escaladorilor.

Câteva informații utile despre acces, campare și zona Freyr:

File din topo-ul pentru Freyr. Acesta este destul de bine structurat, oferind (foarte important!) data la care a fost deschis traseul. Cu cât mai vechi, cu atât mai mari șansele să fie lustruit.

Nu îmi place Freyr din cauza traseelor lustruite… unde plăcerea escaladei este eclipsată, dar momentan sunt bucuroasă dacă ajung chiar și pe aceste faleze calcaroase 🙂