Traseul 23 August din Turnul Mare al Dianei, Piatra Craiului

Traseul: 23 August

Dificultate: 5A (clasic), are un A1 (sau A0, depinde cât de bine te descurci cu buclele)

Echipare: pitoane vechi, dar este bine asigurat; potențial de suplimentare cu asigurări mobile

Amplasare: Turnul Mare al Dianei, Peretele Padinii Popii,

Zona: Refugiul Diana, Piatra Craiului

Data: 5 Iulie 2014

Ca mai în fiecare final de săptămâna din vara asta, așa cum s-au aliniat planetele, îl așteptăm vineri seara pe Octavian să vină să mă ridice de acasă, mereu terminând rucsacul la limită limită cât să nu întârzii. De data aceasta Octavian avea o veste, cum că ni se vor alătura în Piatra Craiului Ioana și Cătălin Crețu din Iași. Dacă apucasem să stau de vorbă un ceas cu Ioana la prima noastră întâlnire din Cheile Turzii, pe Cătălin nu îl cunoscusem cum se cuvine. Era o ocazie foarte bună și, dacă lui Octavian și Vioricăi li se părea un om fain atunci era bine, aveam încredere în gusturile lor 🙂

Seara, când ajungem aproape de Plaiul Foii, realizez că nu îmi găsesc abonamentul de intrare în Parcul Național Piatra Craiului (pe care l-am cumpărat, ca să arăt că știu să fac un compromis atunci când consider că are un sens – dar pentru care gest o sa cer raportul lor de cheltuire a banilor din noua taxă pe anul ăsta :P). Hmm, acum ce să îi fac, continuând să fiu bine intenționată, am zis să îmi cumpăr un bilet și îl rog pe Octavian să oprească la măgăoaia neagră sediul Administrației Parcului Național, ca să iau foicica. Când ajungem la măgăoaia urâtă și întunecată la casă… stupoare… nu funcționează aparatul. Am și poză, atât cu aparatul cât și cu zâmbetul meu satisfăcut de această descoperire. Adică, dacă turistul se chinuie să meargă până aici și nu merge aparatul, pe la 22:00-23:00 când am ajuns noi, trebuie să facă ce? Să se întoarcă în Zărnești (poate merge cel de acolo) sau să facă bivuac în fața clădirii?

Sâmbătă ni s-au alăturat la urcarea spre Refugiul Diana și Toma – un foarte tânăr cățărător care s-a arătat promițător la sala de cățărat pe care o frecventăm – cu Silvia.

Noi am trecut de Refugiul Diana și am continuat urcarea pe marcaj triunghi albastru până în Padina Popii. Voiam sa ne luăm revanșa – cel puțin eu – față de Traseul 25 August pe care îl încercasem cu o săptămână în urmă.

Traseul pornește din zona de după primele lanțuri din Padina Popii. Urcam un pic după traversare și în stânga apare o fisură clară, preț de vreo lungime de coardă. Aici era 25 August.

Descriere traseul 23 August

Prima lungime dă startul pe o mică porțiune de stâncă fiabilă, până ajunge lângă un pas pe față spălată și intră într-o bavareză frumoasă. Toată lungimea se desfășoară pe această fisură unde poți sta fie în șpraiț fie în bavareză. Nu este foarte bine asigurată, dar se pretează la asigurări mobile.

Octavian, șerpașul nostru, pleacă plin de entuziasm. Ne-am bătut practic pe care pleacă cap, era să iasă cu sânge la baza traseului, dar Octavian a fost mai puternic așa că noi l-am filat în timp ce ne bandajam rănile 😛

Ieșirea în regrupare la stânga, pe un prag de iarbă.

A doua lungime din 23 August urca un mic țanc ușor, cu primul piton în stânga acestuia, apoi o față scurtă cu prize neclare. Aici este un mic pas, înainte să prindem o fisură peste care traversăm stânga în regrupare. Regruparea este semicomodă și nu cu un aer super solid. Cum erau doi secunzi în echipa noastră, am încercat să stăm în picioare în loc sa lăsăm toată greutatea în pitoane.

Viorica și Ioana apar în poteca din Padina Popii și ne fac niște poze frumoase:

A treia lungime pleacă imediat stânga de regrupare, pe o fisură care acum era udă leoarcă. După două pitoane traversează drepta pe o surplombă mică, asigurată bine, care merge făcută la A0 sau A1. Se iese pe o față căzută murdară, după care se intră într-o mini grotă murdară, care avea un miros acru. Depășim grotă la artificial și ieșim deasupra ei pe un teren mai ușor, neasigurat. Regrupare comoda pe o bandă de iarbă.

A patra lungime pornește pe o fisură orientată dreapta cu față căzută la picioare. Aici este un pas foarte frumos de ridicare pe pragul de deasupra. Octavian a acroșat cu călcâiul, Cătălin și cu mine ne-am ridicat pe vârf. Prindem după o fisură neasigurata, mai spălată pe laterale, care ne scoate pe teren ușor la regrupare comodă.

Continuăm cățărarea direct în sus pe teren ușor, unde găsim vreo 2 pitoane și regrupam la jnepeni după ce-a de-a cincea lungime.
Profit de neatenția băieților, care se uitau în jur după căprioare negre (sic) și plec eu cap câțiva metri prin jnepeni. Asta până se prinde Octavian și iaaaar ne-o ia înainte 😛

Ieșisem undeva între copăcei și deasupra se vedea în soare creasta Turnurilor Dianei, la vreo 15 metri mai sus. Am stat puțin să ne relaxăm, să glumim și să gustăm una alta la umbră. Silvia a început și ea urcarea pe creasta și, după ce a dat niște pietre fix pe noi, ne-a așteptat ca să facă rapel pe corzile noastre. Am urcat ultimii 15 metri neasigurați și o piatră l-a prins pe Cătălin în cască. Din fericire nu a fost nimic serios.

Pregătirea de rapel:

Retragerea am făcut-o în 2 rapeluri. Din creasta unde am ajuns la final de traseu am urcat câțiva metri și am coborât imediat într-o șa, în buza căreia se află și stația de rapel. După primul rapel am ajuns într-o brana cu iarbă pe care am traversat dreapta (cum stăteam cu spatele la Padina Popii). După primul colț de stâncă, invizibilă de unde coborâsem noi, se afla a doua stație de rapel. Cu semicorzi de 60 de metri, prin amabilitatea lui Mati, și un ușor ghidaj în amonte, am ajuns pe panta de iarbă din Padina Popii.

De aici am continuat cătinel spre Refugiul Dianei și, după ce mi-am luat câteva momente de liniște cât grupul pleca, am coborât pantele din Prăpadtia Urșilor spre Plaiul Foii. Din nou vara aceasta am ajuns în echipă de trei într-un traseu de cățărare și s-a dovedit o formula de succes și premisa pentru noi aventuri!