Amplasare: Zona de alpinism Coștila, Munții Bucegi
Dificultate: 4B (cotație clasică), pas de gradul 7, 4 LC
Asigurări: traseu reamenjat cu spituri
Premieră: Fl. Stan G. Calin
Căldura și-a intrat în drepturi în România și… uneori și-a depășit atribuțiile, aducând adevărate valuri de caniculă. În ce zonă de cățărare mai putem spera să întâlnim răcoare și umbră și să fie mai aproape de noi? Coștila!
Vineri seara am urcat precum licuricii la refugiul Coștila, pe poteca atât de bine cunoscută care pornește din dreptul Căminului Alpin. Refugiul ne aștepta liniștit, fără a fi asaltat de prea mulți cățărători. Momentan se pare că un yoghin s-a stabilit aici pentru a-și petrece vacanța.
Ne trezim de dimineață și pornim pe Valea Coștilei. Doar unul sau două petice de zăpadă murdară mai amintesc de iarna demult trecută. Săritorile ne așteptau uscate și căldura începea să ne înconjoare. Cu un an în urmă urcam valea aceasta pentru prima dată, pentru a ajunge la Traseul Scorpionul.
Săritorile din Valea Coștilei…
…
Cum nu sunt o mare fană de văi de abrupt, am ocolit mai toate săritorile… exceptând-o pe cea mai mare :D. Nu că nu aș fi ocolit-o și pe asta, dar traseul Balcoanele era pe partea celalată a brânei ocolitoare. Din fericire săritoarea prezintă o cățărare ușoară și curată pe o față căzută… la înălțime 😛
Buuun, ajungem la baza traseului, marcat cu litere albe. Traseul Balcoane a fost reamenajat anul trecut de Cornel Sain și asta înseamnă că există spituri în regrupări și prin traseu, pe alocuri.
o altă schiță…
Ne echipăm în câteva minute și respir adânc… linia se vedea foarte frumos și foarte clar pe perete, cum traversa continuu stânga spre muchia crestei Coștila Gălbinele. Interesant cum mai toate traseele din Peretele Coștilei sunt orientate spre stânga… tinzând spre vârful peretelui pe care îl încununează.
Pornesc eu cap în prima lungime, pe o intrare ușor surplombată, urmată de o brâna la dreapta. La capătul brânei se află un prim spit strălucitor. De la acesta pornesc la stânga pe o succesiune de fisuri, până prind linia unei fisuri clare care ajunge sub tavanul din Balcoane.
Prima lungime nu trece peste tavan, ci ocolește o primă secțiune a acestuia prin stânga. Aici, la umbră, se găsește o regrupare solidă formată din două spituri legate printr-un lanț.
Nu degeaba traseul se intitulează Traseul Balcoanelor. Linia acestuia traversează numeroase peșteri și fiecare din regrupări se găsește la umbra unei astfel de formațiuni… Ce convenabil pentru un traseu aflat în perete sudic, cu expunere constantă la soare.
În Peretele Coștilei se găsesc numeroase trasee frumoase de alpinism, mai grele sau mai ușoare… și cu toate acestea, destul de puțin frecventate. Coștila este pe drept una dintre cele mai mari zone de alpinism din România, fiind încununată de numeroși pereți înalți, cu diverse orientări cardinale.
A doua lungime de coardă îi revine lui Mati, care traversează tavanul prin partea stângă, pe o față varticală mai sensibilă, cu prize micuțe.
Dincolo de tavan terenul se îmblânzește, pentru ca regruparea să se găsească pe o brână înierbată, foarte foarte comodă.
Nu ajung bine în regrupare că îi auzim pe Johnny și Teo care urcau spre Fisura Mare din Peretele Coștilei. Apăruseră pe Coama cu Jenepeni, care era chiar vis-a-vis de noi.
Poză cu noi în perete, făcută de Teo:
Coama cu Jnepeni este paralelă cu Peretele Coștilei și permite o apropiere mai rapidă de perete decât parcurgerea întregii Văi a Coștilei.
Pornesc pe a treia lungime, care constă într-o traversare continuă la stânga. La un moment fisura se bifurcă, sub un bolovan maaaare. Am urmat firul din stânga doar ca să trec pe sub bolovan iarăși pe dreapta. Oricum sunt asigurate ambele fisuri.
Am încercat eu cumva să mermelesc ca să nu mă prind de bolovanul, pe lângă marginile căruia se vedea hornul în care era blocat. Cu toate acestea nu se mișca… așa că am trecut folosindu-mă de prizele de pe el și nu de marginile acestuia.
Am rămas și cu câteva zgârieturi. Acesta este doar unul dintre motivele pentru care merg mereu cu mânecă lungă la cățărat :D.
Ajung în dreptul unei regrupări clasice, în două pitoane, și decid să regrupez. Deși regrupările reamenajate sunt pe spituri, știu că mulți au pierdut linia traseului în lungimea a treia, acolo unde Traseul Balcoanelor se intersectează cu Traseul Galiani. Aveam deasupra un spit strălucind în soare și două fisuri: una oarecum verticală și una care trecea în stânga. Prin urmare, erau șanse mari ca aici să fie punctul de intersecție.
Regruparea este ultracomodă. M-am așezat pe un bolovan și am început să filez.
Mati pornește în ultima lungime și face traversarea în stânga, fără a se lăsa înșelat de spitul de deasupra… și bine face.
Cine a spus că alpiniștii formează un grup aparte, mult mai civilizat? 🙁
Balcoanele urmează fisura din stânga, ușor ascunsă în regrupare de o muchie. După vreo doi metri de descățărare traseul ajunge într-o altă grotă. Aici se află regruparea pe spituri, urmată de cel mai greu pas din traseu, de gradul 7. O față verticală cu prize micuțe, chiar deasupra regrupării.
După alți câțiva metri de fisură traseul ajunge la un copăcel, de unde începe brâna pe care se află ultima regrupare. Această regrupare este comună cu traseul Cezar Vărgulescu.
Posibilitățile de retragere din Traseul Balcoanelor sunt multiple:
– continuare prin jnepenii de deasupra în Creasta Coștila Gălbinele, de unde se face rapel spre Valea Gălbinele (trebuie atenție la retragere pe brânele dinspre Galbenele);
– continuare prin jnepenii de deasupra și parcurgerea Crestei Coștila Gălbinele (necesită ceva timp), cu coborâre apoi din platoul Bucegi;
– coborâre în rapel în Valea Coștilei și urcarea văii sau coborârea acesteia până la refugiul Coștila;
– coborâre în rapel în Valea Coștilei, traversarea acesteia și coborâre la refugiul Coștila prin Muchia cu Jnepeni și pe Valcelul Pietros.
Noi am ales traversarea Văii Coștila și coborâre prin Muchia cu Jnepeni. Astfel, am coborât din două rapeluri pe linia traseului Cezar Vărgulescu.
Nu știam exact unde este regruparea așa că Mati și-a făcut un nod prusik (așa cum se amenajează rapelul ca la carte :D), ca să poată să facă manevre de coardă fără să își facă griji că scapă corzile la rapel.
Mati în cel de-al doilea rapel:
Am trecut pe la limita jnepenilor… și am urcat pe un vâlcel până pe muchie
De aici se vede foarte frumos linia traseului și o bună parte din Peretele Coștilei. În spate, George tocmai ieșea din Innominata.
Ne retragem leneș spre refugiu, pe măsură ce căldura se întețește.
Vâlcelul Pietros era plin de floricele, care mai de care mai colorate și mai protejate prin lege 😛
Flori de colț, înflorite în perioada aceasta prin toți pereții din Bucegi…
Garofițe sălbatice:
Errr…. ?
Vâlcelul se termină în dreptul Țancului Mic, de unde cotim stânga spre refugiul Coștila
Lăsăm în urmă și Peretele Vulturilor, un pic mai ferit de soare decât Peretele Coștilei.
La refugiu lumea era activă, se cățăra pe traseul The Jack
Mai pe seară s-au strâns mai mulți călători, unii dintre ei fiind cunoștințe vechi de-ale zonei 🙂
A doua zi a fost foaaaaaaaarte cald, nu ne venea să mai ieșim din refugiul de la ora 9 încolo. Astfel, am decis să coborâm și să mergem la escaladă în Sinaia. Cald, mon cher! Cald!
Falezele de escaladă din Sinaia
Acestea pot fi găsite urmând drumul de cota 1400. Spre Stâna Regală, după ce trecem de Sfânta Ana, drumul cotește dreapta și apoi stânga. Când drumul virează la stânga noi am parcat, acolo unde cascada din vale era imposibil de ratat.
O potecă abia se profilează prin pădure, coborând rapid la râu. Deja se văd primele faleze, însă noi urcăm la surplomba de mai sus.
Nu am stat foarte mult nici aici, pentru că un vânt rece a vestit ceea ce nu părea evident de dimineață: ploaia.
5 Comments
Buna ! Te rog sa-mi explici si mie cum se poate urca de la refugiul Costila spre Brina Mare a Costilei pe vîlcelul Pietros . Eu am vazut o descriere de coborire cu rapel de 40 de m peste hornul negru dar nici o descriere cu urcare / coborire . Uite ce stiu eu : se urca de le Ref. pe poteca de sub Tancul Mic se trece de intrarile in trasee , se ajunge la punctul de unde se coboara in rapel din trasee se atinge Vîlcelul Pietros ( stîncos dupa altii ) si de aici nu mai stiu .Pe unde se face dreapta ( cum urci ) sa prinzi Muchia cu jnepeni ? Poteca este pe versantul vaii Costilei ? Sint puncte expuse ? eu am experintă pe poteci nemarcate . Multumesc frumos de raspuns si daca ai si niste poze cu atit mai bine.
Bună Răzvan,
Descrierea pe care o ai este corectă. După ce treci de Țancul Mic și prinzi Vâlcelul Pietros începi urcarea pe el până în dreptul Hornului Negru. Acolo cotești dreapta și intri efectiv pe linia Coamei cu jnepeni (o să ai constant în dreapta – cum urci – Valea Coștilei). Se face jnepenining din belșug, în mare păstrând linia crestei. Nu am urcat până în Brâna Mare a Coștilei, deci nu știu să îți spun exact unde se părăsește creasta pentru asta. În principiu se deschide perspectiva după ce urci pe Muchia cu Jnepeni și o să ai vizibilitate. În articolul ăsta sunt poze cu versantul pe care este Coama cu jnepeni, de exemplu: http://i2.wp.com/flutureledepiatra.ro/wp-content/uploads/2012/07/valea-costilei-vara_02.jpg
Traseul este expus, nu are șufe/lanțuri și urmează brâne de pământ & stâncă pe fețele de iarbă ale Bucegilor. Cu siguranță este nevoie de atenție pe acolo.
Sper că ți-a fost utilă informația. Dacă te mai pot ajuta, nu ezita să îmi spui 🙂
Multumesc de raspuns ! În articolul de sus într-o poză sînt Johnny si Teo pe muchia cu jnepeni . Poti sa vorbesti cu ei pt. descrierea traseului ? cum se intră efectiv ( o poză măcar ) , si mai sus cum este , chiar la o adică unde se coboara spre valea Costilei.( sau dă-mi un link cu site-ul lor ). Nu vreau sa te bat la cap dar odata ajuns pe traseu vreau să-l fac în deplină siguranta si sa nu bîjbîi în sus sau în jos pe vîlcelul pietros căutînd intrarea gen : o fii pe aici , o fii pe dincolo ? Iti doresc trasee frumoase !
Bună, Răzvan
1. Nici Johnny, nici Teo nu au blog
2. Traseul este nemarcat. Deci nu este un traseu sigur, marcat turistic, cu indicații precise. Este o zonă montană accidentată care necesită atenție la orientare, expunere și echipament pentru a preîntâmpina/ administra situații riscante pe teren montan. Prin urmare, nu te aștepta să găsești/ să îți ofere cineva o descriere pas cu pas, documentată cu poze și tot tacâmul. Pozele cu versantul din fața Traseului Balcoane ar trebui să fie destul de utile.
Este teren montan, trebuie să îți folosești aptitudinile de orientare (ajutate, de exemplu, de hartă și busolă?) și avansat pe teren accidentat sau… să le dobândești pentru a ajunge acolo 🙂
Deplina siguranță nu cred că ți-o poate oferi cineva pentru traseul acesta (nu știu dacă ți-o poate oferi în vreunul) iar bâjbâitul este parte din pachet 🙂
Spor și grijă multă! Chiar mi-ar plăcea să îmi povestești cum a fost tura 🙂
Dupa cum spunea si Ioana, daca vrei sa urci pe Muchia cu Jnepeni din Valcelul Pietros, urci pana la Hornul Negru de unde, undeva pe partea dreapta, se profileaza o poteca prin jnepeni. Poteca ocoleste efectiv hornul si iese deasupra lui, tot in continuarea Valcelului Pietros. Poteca e destul de neumblata, intrucat este destul de abrupta si prin jnepenis si valcelul pietros fiind folosit adesea ca retragere din traseele de catarat este mai comod rapelul.
Dupa ce treci de Hornul Negru poti continua pe Valcel si apoi spre final parca se iese pe muchie. Muchia si traseul se termina putin sub iesirea din Brana Aeriana, de unde continui pe Creasta Vaii Albe cam pana la baza Hornului lui Gelepeanu, unde se intersecteaza cu Brana Mare a Costilei.
Din muchia cu jnepeni mai este un valcel ce coboara spre Valea Costilei. Si acela mai e folosit cateodata ca retragere.
Poteca ce ocoleste Hornul Negru nu prea e umblata, usor abrupta si prin jnepenis. Valcelul si drumul pe care il mergi pe muchie pana in Creasta Vaii Albe nu cred ca sunt foarte umblate, asa ca s-ar putea sa fie usor friabile.
Daca vrei sa ajungi in Brana Mare a Costilei pe partea asta, mie mi se pare ca cel mai ok e pe Brana Aeriana (gasesti descrieri pe net, e mai umblat, ai 2 portiuni cu lanturi) pana in Creasta Vaii Albe, apoi in continuare pe Creasta pana la intersectia cu Brana Mare.
Sper sa te ajute descriererile.
Carari batute! 😉