Primăvară. Lăsăm colțarii, pioleții, schiurile (dacă nu vrem, totuși, văi de abrupt) și ne întoarcem la cățărarea cu espadrile. Când în munții din România încă este frig, avem oportunitatea de a avea vecini primitori, cu zone mari de cățărare mai la sud, mai călduroase, la altitudine mai mică. Să facem cunoștință cu Bulgaria și zona de cățărare din Vratsa.
Am plecat după prânz, într-o zi frumoasă de aprilie. Împreună cu Iuliana, Liliana, Alex și Marius aveam să ne dezmorțim după iarnă pe calcarul frumos din sud. Pentru prima zi aveam să începem cu un traseu mai scurt, care să ne lase energie pentru Peretele Central.
El grande clasico di Vratsa, linia diedrelor din Bezengi se vede clar din șosea, de lângă zona principală în care se pun corturile în Cheile Vrattsata.
Cum se ajunge la Vratsa și câteva detalii despre camparea în zonă, aici.
Traseu: Bezengi
Dificultate: 6-, 160m, 4-6 l.c.
Asigurări: spituri pe lungimi și în regrupări
Amplasare: sector Bezengi – pe lângă șosea :), Vratsa
Echipa: Iuliana, Alex Lungan, je
Din capitolul dacă traseul friabil nu e, măcar cățărare frumoasă să fie, după ce am renunțat să mai parcurgem un traseu în peretele Zgorigrad pentru că nu știam dacă am găsit linia (era un traseu integral cățărare tradițională, cu asigurări mobile), am ajuns aproape de corturi și am hotărât să mai dăm o încercare cățăratului în ziua cu pricina.
Cred că Benezgi este cel mai popular traseu de mai multe lungimi din Vratsa. Pe spituri, asigurat ca de panou, curat și lipsit de emoțiile fraților săi friabili. Este așa de frecventat încât calcarul său este uneori șlefuit.
Prima lungime pornește pe un diedru clar, cu prize bune, a cărui fisură se deschide cât să intri în ea pe final, înainte de regrupare. Regrupare comodă pe un prag, la spituri.
A doua lungime cotește foarte ușor dreapta, prinzând din nou diedrul. La intrare apărea ușor mai dificil, pentru că este un pic pe spate, dar apoi redevine vertical. Regrupare în diedru, la un colț comod.
A treia și a patra lungime, surpriză, tot diedru. Dacă nu știai să faci șpraiț înainte de traseu, slabe șanse să ieși din el și să nu întelegi binișor tehnica.
Este o regrupare chiar în vârful țancului, la finalul zonei verticale din perete. De aici se poate face rapel la baza traseului. Am ales să continuăm, pentru că mai aveam timp, așa că din acest punct am mai mers două lungimi de coardă pe zonă de creastă (în cazul nostru, am continuat-o pe a patra până s-au întins corzile și am mai făcut una). Pe creastă este mult mai ușor, mult mai expus și cu asigurări mai rare.
Ajunși chiar în coama peretelui, pe zonă orizontală, ne-am luat un moment de respiro ca să ne bucurăm de peisajul superb care ne înconjura. În spate trona Peretele Central în timp ce în față satul Zgorigrad se scălda în lumina apusului.
Retragerea: am continuat pe creastă vreo 50 de metri până când marcajul roșu ne-a indicat prima șufă metalică. Aici începe o coborâre pe teren accidentat, ajutată pe mai tot parcursul ei de cabluri și lanțuri. Nu este nevoie de rapeluri, dar este recomandată atenție.
Bezengi este un traseu fain de școală de cățărare pe mai multe lungimi de coardă sau poate când contextul cere un traseu scurt, aproape de corturi. În peretele ăsta sunt multe trasee frumușele, precum Three Slabs și, din ce am înțeles, Rataouile.
Alte trasee pe care le-am parcurs în zonă:
Leave A Reply