Traseul Cezar Manea, Cheile Rasnoavei

Amplasare: Cheile Râșnoavei, Masivul Postăvarul
Dificultate: 4 LC, 4B cu pași de gradul 8
Data: 23 Iunie 2012

După o săptămână petrecută alături de tineri minunați în școala de vară pe care am organizat-o în Azuga, vineri noaptea am fugit un pic, mutându-mi cuibul… în Sinaia. De acolo urma să plecăm a doua zi la cățărat în Cheile Râșnoavei. Inițial doream să urcăm la Coștila, dar văzând prognoza meteo nefastă am decis să rămânem mai aproape de șosea și de o posibilă retragere forțată.

La 7 dimineața am părăsit Sinaia pentru a ne îndrepta spre Pârâul Rece și apoi spre Cheile Râșnoavei. În maxim o oră parcam mașina în fața Crestei Generalului. Cerul era de un albastru sclipitor, soarele strălucea… parcă nu îți venea să crezi că se anunțaseră furtuni.

Ne pregătim echipamentul și trecem râul care se prelinge pe lângă perete. Odinioară găseai aici un podeț, acum se găsește un buștean răsturnat. Cum era prea de dimineață pentru echilibrul meu, am preferat să trec pe bolovanii de lângă așa zisul pod.

Traseul începe de pe o brână din fața “parcării”, spre care conduce poteca pe alocuri asigurată cu cabluri.

Am decis cu Mati să merg eu cap de coardă pe întreg traseul, ca să mă mai obișnuiesc în această ipostază. Noi am ales varianta clasică a traseului, cu intrare prin stânga. Mai există o posibilitate de a parcurge Cezar Manea, prin dreapta, dar pe acolo am mai fost acum doi ani… când am început să practic activitatea asta (este mai ușor pe acea variantă… aveam să aflu în curând) 🙂

Descriere traseul Cezar Manea, varianta clasică

Pornesc pe prima lungime, o combinație de fisuri unde pitoanele sunt marcate cu puncte roșii (probabil pentru a face viața mai ușoară celor din armată, care vin la antrenamente în Cheile Râșnoavei).

Ajung la o regrupare de unde mi se pare că văd pitoane în mai multe direcții… așa că regrupez ca să elucidez misterul :P.

Priveliștea este foarte frumoasă și avem parte de liniște. Turiștii încă nu au apărut.

Continuu traseul direct în sus, pe o fisură surplombată care are gradul pe la 8. Prin urmare, am parte și de pași de artificial. Bun antrenament :P.

Regrupez pe o brână generoasă, acoperită cu iarbă. Primele două lungimi cred că pot fi făcute dintr-o bucată, mai ales la semicorzi de 60 de metri.

De aici traverez pe brână spre dreapta, spre o mică față căzută de unde începe a treia lungime. Pasul aici este de 7- la liber

Mati iese la lumină 😀

A patra lungime începe cu o traversare expusă, mergând dreapta pe o fisură. Este un loc bun pentru a da la pace cu frica de înălțime, dacă ai probleme cu asta :D. Eram foarte atentă, dar mă simțeam foarte bine. Odată intrată în joc, uitam de emoțiile pe care le am uneori înainte să intru în traseu, mă concentram pe ceea ce făceam. Până la urmă mersul cap de coardă chiar este o combinație de experiență și de curaj… nu este suficient să ai doar una dintre componente 🙂

În afară de pasul de traversare, care este mai greuț și poate fi trecut și cu tras de bucle, lungimea aceasta de coardă este frumoasă și ușoară. Sunt necesare câteva bucle lungi și atenție la asigurarea corzilor, pentru că sunt șanse mari ca acestea să se blocheze.

Ieșirea din traseu este reprezentată de un horn ușor care conduce în Creasta Generalului. Eu nu am găsit regruparea, în caz că există una, ci doar un piton. Prin urmare, am improvizat o regrupare pentru că terenul o permite 😛

Retragerea din traseu am realizat-o pe poteca de pe partea cealaltă a peretelui. La început pe teren mai accidentat, poteca se domolește pe măsură ce coborâm… profilându-se ușor prin pădure.

Ajungem lângă râu și remarcăm faptul că nici aici nu mai există podul, deci suntem nevoiți să traversăm iarăși pe bolovani.

Ne retragem agale pe drum când observăm pe pereții din stânga Cheilor Râșnoavei alte acte de barbarie la adresa naturii. Cineva a lipit prize de panou pe peretele din stâncă, probabil pentru activități “turistice”… 🙁

Ne-am îndreptat în primă instanță către Poiana Inului ca să vedem cum se prezintă pereții din acea zonă și dăm peste alte acte de vandalism percepute la noi drept “promovarea turismului” și a “spațiilor de recreere”. Numeroase foișoare și terase din lemn sunt în curs de amenajare (inclusiv lângă “Bolovanul Prostului”), gata să își primească micii și berea. Adio petrecutului unei nopți liniștite la cort în Poiana Inului..

Un nor negru plana deasupra Feței Înalte. Hmm… oare chiar să vină ploaia prognozată?

Ploaia anunțată s-a transformat într-o furtună-fulger care a provocat ravagii la munte, cu aluviunile puternice care au fost prezentate peste tot la știri și care au luat viața câtorva turiști prinși la locul nepotrivit. Deși am înțeles că astfel de evenimente se petrec periodic la munte… nu încetează să provoace un șoc atunci când apar.

Un filmuleț realizat de echipa lui Rudi în Piatra Craiului, cu aluviunile care au luat cu asalt Canionul Ciorânga.