Traseul Cocoluche, sectorul L’Escales – Cheile Verdonului

Se pare că orice vacanță de vară care se respectă începe cu treziri mai matinale decât atunci când nu ești în concediu. Așadar, un programator are de obicei program flexibil care să îi permită venirea la birou până pe la ora 11. Mati, un programator, era forțat de împrjurări și coechipier să se trezească dimineața până în 7, care nu cumva să ne prindă soarele amiezii în traseu :)). Pentru că în alpinism nu există democrație!

Tiptil tiptil, prin roua dimineții, la punctul de Belvedere de La Carelle si sectorul de escaladă L’Escales. Eram primii care facem rapel în Jardin des Écureuils!

Traseul Cocoluche pornește din extremitatea stângă a grădinii cu veverițe (Jardin des Écureuils). Ca să ajungem în această grădină suspendată am făcut din nou rapel din regruparea Dalles Grises, așa cum am procedat pentru traseul Clorochose.

Traseul: Cocoluche
Dificultate: 6b, 5c cu A0
Înălțime: 150m
Orientare: Estică

Față de trasel Clorochose, ambianța era cu totul alta. Fiind doar traseu de față, pe fisuri și alveole, imaginea asupra peretelui era superbă. Vulturii ne survolau calmi în timp ce soarele încălzea treptat peretelui.

Era cam greu să vedem uneori asigurările, acestea fiind exact de culoarea stâncii. Ce ne ajuta este că spiturile lăsau în jurul lor o pată de culoare albă, urmare a interacțiunii metalului cu ionii de calciu ai calcarului. Citeam în ghid că există mai multe tipuri de calcar în Verdon, fiecare având proprietăți de zvântare a apei diferite. Din cauza contactului cu metalul, stânca devenea mai albă dar îți și scădea viteza de scuturare a apei.

Asigurările erau undeva pe la 2-3 metri, spituri, deci căderile nu erau periculoase.

Descriere Traseul Cocoluche

Prima lungime (5c), împreună cu cea de-a doua, sunt mai verticale, apoi traseul intrând într-o ușoară față căzută, pe alocuri mai delicată. Pleacă Mati pe o poriune aparent ușor friabilă, dar care este ok.

A doua lungime (6a) continuă ață în sus, linia traseului păstrându-se fără traversee până la capătul peretelui.

Priveliștea era superbă…

A treia lungime (5b)

A patra lungime (5c)

Cea mai bună regrupare din perete, la umbră 😀

A cincea lungime (6b) are niște pași super frumoși pe stâncă perfect verticală, pe alveole fine și ușor tocite. Nu era un 6b banal dacă îl legi.

Stânca era superbă, aderentă și curată.Soarele era deja criminal.

Când ies din ultima lungime (5b), un american cam de vârsta părinților noștri mă întâmpină voios: nu îmi spune că ai venit de acolo jos! :)) Ah, nu, mi-a scăpat ceva și m-am aplecat să îl iau.

Domnul continuă, cu același aer glumeț și un puternic accent sudist Nu vă înțeleg cum faceți asta, și cu vulturii ăia pofticioși pe lângă voi. Poate ar trebui să o luați ca pe un semn :))

Din împrejurimi am remarcat că fiul lui împreună cu prietena sa se pregăteau și ei de rapel spre Grădina Vevrițelor. Aha, părinții îngrijorați făceau haz de necaz, acoperindu-și grija, așa că am crezut că ar fi drăguț să îi liniștesc înprivința dificultății traseelor din aceasta faleză.

Am revenit în parcare sub un soare deja nemilos și ne-am tirat repede. Unde? Paaaai, dacă tot terminam traseul așa de repede și chiar nu cunoșteam zona asta frumoasă, muream de curiozitate să facem și altceva decât cățărat. Prin urmare, ne-a îmbiat tare ideea de a ne plimba cu caiacul prin Cheile Verdonului.

Traseu de plimbare L’Imbut du Verdon

Tatăl lui Mati ne spusese că există o zonă deosebită în Cheile Verdonului. Acolo, apele Verdonului intră sub pământ pentru a reieși la suprafață kilometri mai târziu. Traseul turistic se anunța super frumos și… la umbră!