Traseul Fisura Cenușie – Turnurile Dianei, Piatra Craiului

Traseu: Fisura Cenușie
Dificultate: 4A, pas de 7- (6a+), 3 l.c.
Amplasare: Turnul Mic al Dianei, zona Refugiul Dianei, Masivul Piatra Craiului
Când: vara lui 2014

A doua zi după ce am parcurs sprinten Creasta Nordică a Pietrei Craiului cu Octavian (vezi aici), voiam să mergem la cățărat. Cel mai îndemână pentru acest demers, fiind în zona Craiului, sunt Turnurile Dianei.

În urma unei treziri mai puțin matinale care ne-a mișcat din Plaiul Foii după ora 9, urcăm spre Refugiul Diana pe marcajul dungă galbenă, pe urcarea infamă de la finalul Maratonului Pietrei Craiului. Urcam constant, dar simțeam oboseala în ritmul respirației și simțeam ca depun mai mult efort decât aș face în mod normal. Se vedea lipsa de trasee de mers propriu-zis și alergarea superba de la finalul zilei anterioare.

De la Refugiul Diana am continuat pe marcajul triunghi albastru, spre Padina Popii.  În Fisura Cenușie era deja o echipă, formată din Vlad și Andrei.

Ne-am urmat calea spre traseul 23 August. Pentru a intra în el trecem de lanțurile care anunță intrarea în Padina Popii.  Începem sa urcam pe potecile pline cu grohotis, după care cotim strânga lângă o fisura clară, de bavareză. Știam deja că ce simt este oboseală. Am zis totuși să încerc și să intrăm în traseu.

Ma simțeam fără vlagă și nu aveam energia să trag de mine.  Putem să continuăm, timp era, dar eu una nu cred că m-aș fi bucurat foarte tare de traseu și probabil as fi tras de bucle. Cu toate acestea ne-ar fi fost ciudă să ratez ziua. Prin urmare am propus să mergem și noi în Fisura Cenușie, care părea mai ușoară și unde ma gândeam că o sa ma bucur de cățărare. Octavian a fost empatic și am coborât (aveam să ne întoacem la traseu câteva săptămâni mai târziu).

Descriere traseu Fisura Cenușie

Fisura Cenușie pornește pe o față care se dezvolta într-un diedru. La întâlnirea a două pitoane bătute unul lângă celalalt,  în speță pe la al 4-lea piton de la sol, traversăm mult dreapta.  Inițial nu se vede piton, dar mai sunt vreo 2 până la regrupare, aflată la vreo 10 metri de la începutul traversării. Regruparea este la două pitoane unite printr-o cordelină, sub o fisură clară.

Octavian, stând într-o mână în traseu. Sharma, nu alta! 😛

A doua lungime pornește vertical pe o fisură unde este pasul de 7-. Este o trecere frumoasă pe fisură, care se poate depăși și prin probă de inele (a se citi: tras de bucle). Mai sus fisura devine mai ușoară. Noi am regrupat, la recomandarea lui Vlad care terminase traseul și era deja sub noi, pe balconul de iarbă aflat mai sus de regruparea 2 clasică.

A treia lungime urmează o fisură clară care traversează diagonal dreapta printr-o zonă de iarbă. Iarba de termina într-o fisură care se continuă cu un horn larg. Hornul ăsta nu este chiar banal. Nu are asigurări super dese și conformația stâncii este aceea de ‘priză scursă’.  Deci este o zona de alpinism clasic, cu ramonaj și tot tacâmul. Ieșirea din horn este un pic fizică (comparativ cu restul lungimii). Vlad și Andrei au folosit în lungimea asta 2 friend-uri. Cum noi le lăsasem la baza traseului, am folosit în horn asigurare la o pietricică încastrata în horn (stilul vechi) :p

Regruparea este fie la jneapan fie la pitoanele cu maion rapid de mai sus (riscul este să vină cozile mai greu)

Retragerea: umblă vorba prin sat că din traseul ăsta te poți da jos prin două rapeluri, ca să eviți coborârea per pedes prin Valcelul Trecătorii Forțate și apoi rapel (ca aici). Noi mizam pe asta.

Scotocind zona ne pare destul de clar că regruparea căutată pentru rapel este aceea la două pitoane cu maion rapid. Dilema venea de la jneapanul luxuriant peste care trebuia să rapelam.  Deși cei mai buni prieteni ai homo alpinistus, jnepenii au prostul obicei să mai prindă corzile când le tragi.

Cum nu ne surâdea să ne chinuim prin spatele peretelui, lăsasem și încălțămintea jos, am făcut rapelul fix peste jneapan, coafand pe ici-colo crenguțele care păreau cu cel mai mare risc de agățat. Ajunși la balconul de iarbă din regruparea 2, am tras de corzi și fericire, au venit! Al doilea rapel ne-a dus fix la intrarea în traseu.

De aici am coborât agale, în lumina după-mesei, la mașină. Un alt week-end drăguț în Piatra Craiului, cu plimbare și cățărare de plăcere.