Traseul Floare de Colț
Dificultate: 5B (W. Kargel) / 5A (E. Cristea), 5 l.c.
Amplasare: Turnul Mare al Dianei, Padina Popii, Piatra Craiului
Vremea incertă în ultima lună în Munții Bucegi parcă mi-a șoptit că ar trebui să mă familiarizez și cu alte zone decât Coștila. Prin urmare, pentru jumătatea lui Iunie ne-am orientat spre calcarul din Piatra Craiului
Dormitul cu râul la cap lângă Gura Râului mi-a priit zen-ului de dimineață, astfel am pornit cu moralul sus pe drumul de Plaiul Foii. Ca să fiu un om cinstit și binevoitor, am cumpărat și abonament de intrare sezonul acesta în Piatra Craiului.
Urcarea spre Refugiul Diana am făcut-o pe lângă mânăstirea Colții Chiliilor (care pare că an de an se extinde). Ultimul izvor spre refugiu este chiar lângă Colții Chiliilor, frumos amenajat.
Mă întreb eu așa, ca un muritor de rând, cei de la Colții Chiliilor au aporbare de la Administrația Parcului Național Piatra Craiului să ridice crucea asta? Dacă da… de ce o au? 😀
Viorica rămâne la vânat de orhidee românești în timp ce noi practicăm festina lente spre Turnul Mare al Dianei. Depășim refugiul și continuăm pe marcajul de triunghi albastru spre pereți.
Traseul Floare de Colț
Traseul Floare de Colț porneste dinainte de lanțurile care anunță intrarea în Padina Popii. Atunci când poteca face un viraj clar la dreapta, pentru a intra în padină, noi am continuat în sus spre perete.
Faimosii doi molizi din fața traseului eu nu îi identificasem, dar la vreo 10 metri mai sus se vedea o grotă înierbată cu un copăcel. Acela părea să răspundă fără mari dubii fisei de post.
- Prima lungime la Kargel: scară verticală de pitoane până în regrupare
- Prima lungime la Cristea: scară de 3 pitoane până în regrupare
- Prima lungime la Ioana: scară de 1 piton până în regrupare :p
Prima lungime este ușoară, murdară și un pic friabilă. Ieșirea în regrupare este la smocuri de iarbă și la un copăcel pe un prag super comod. Pentru că este un traseu pe care îl poți pierde deoarece se intersectează cu traseul Dianei, am încercat să păstrăm regrupările a la schiță ca să vedem repede dacă am greșit linia.
A doua lungime din Floare de Colț pornește din dreapta grotei, direct în sus peste o burtică. Mai sus o fisură mică are un pas, după care ieșim într-o porțiune ușor friabilă. Traseul nostru traversează stânga aici vreo 5-6 metri, peste un prag, după care continuă mult în sus pe o serie de fisuri. Acestea ne-au condus, spre capătul lungimii, din nou vreo 5m stânga apoi sus vreo alți 5m. După acești 5 metri am traversat dreapta tot vreo 5m până în regruparea pe care am improvizat-o.
Atenție! În a doua lungime sunt șanse mari să intri în Traseul Dianei. Nu aș putea spune exact unde se greșește pentru că noi am prins linia corectă, dar bănuiala noastră este că în a doua jumătate a lungimii. Prin urmare, acolo unde terenul devine suficient de ușor încât să pară ok o traversare mai măricică la stânga la o linie de pitoane, uitați-vă imediat cu atenție în dreaptă să vedeți dacă nu mai este și pe acolo vreun piton ascuns. Nu faceți mult stânga.
Lungimea a doua am făcut-o de aproape 60m, pentru că nu am găsit ceva ce seamănă a regrupare standard. Poate o fi ceva, dar nu am văzut noi. Am regrupat la 2 pitoane solide și mai distanțate. Cam pe vremea asta a început să ne plouă, întâi mai timid, apoi mai hotărât. Am zis să așteptăm 10 minute să vedem dacă se strică vremea mai rău și, din fericire, ploaia s-a încheiat.
Am găsit flori de colț în Traseul Floare de Colț, ceea ce mi s-a părut foarte drăguț!
A doua regrupare. De aici am urcat diagonal dreapta, ca să prindem o fisură.
Bine că este comodă regruparea pentru că unghiul făcut de pitoane nu inspiră multă încredere :p
A patra lungime pornește pe muchia stângă a hornului, prinzând o fisură superbă care urcă vertical. Este cea mai grea porțiune de liber din traseu. Eu am fost secund pe lungimea asta și am încercat să scot pașii la liber: cățărare suuuper frumoasă și tehnică pe verticală. Regruparea este foarte comodă, pe un bolovan.
Viorica ne face poze frumoase. O perioadă ne-a vegheat de pe umărul de jos, întrerupându-și lectura pentru câte o poză.
A cincea lungime pornește în stânga regrupării pe o fisură largă. Aici Cătălin povestea că a trecut cu cheie de pumn, dar mie mi s-a părut cumva mai pe mâna mea să ridic picioarele și să prind un mic prag în fisură. Țin să mulțumesc pe această cale mamei mele, care m-a programat la 1,76 m înălțime :))
După vreo 3 pitoane se face ușor dreapta urmând fisura ușoară. Nu mai sunt asigurări ceva metri, dar terenul permite plasarea de nuci, ceea ce am și făcut. Un piton anunță că suntem pe drumul cel bun și ajungem sus pe creasta Turnului Mare al Dianei.
Retragerea din Turnul Mare al Dianei se face în două moduri: fie prin rapel, fie prin coborâre per pedes + rapel prin Vâlcelul Trecătorii Forțate (aflat în spatele peretelui). Am căutat o stație de rapel, dar nu am găsit… așa că am recurs la bunul meu prieten telefonul și l-a rugat pe Dragoș Nedelcu să ne ajute cu una bucată sfat. Mai cunoscător în ale Craiului, Dragoș ne-a recomandat coborârea prin Vâlcelul Trecătorii Forțate, pentru că nu este nevoie de complicații cu rapelul.
Îmi amintesc cu amuzament că Dragoș întâi ne-a întrebat dacă am făcut traseul corect sau dacă am nimerit în Traseul Dianei, probabil ca să vadă dacă merităm să știm retragerea :)). El a fost drăguț și ne-a explicat pe îndelete, așa că să vedem dacă explic la fel de bine.
Pentru retragerea prin Vâlcelul Trecătorii Forțate trebuie mai întâi mers un pic pe creastă, de la ieșirea din Floare de Colț, cu direcția crestei Pietrei Craiului:
- La un moment dat creasta Turnului Mare al Dianei este blocată de un perețel de vreo 3-4 metri. Acesta este semnul că trebuie făcut stânga pe sub copăcei. Ar trebui să apară curând un mic mic horn căzut – stâncos – care anunță intrarea în potecă.
- De aici se descațără cu atenție prin zona care am înțeles că se numește Cetatea Închisă a Dianei. Cătinel coborâm pe praguri de stâncă și iarbă, cu ajutorul jnepenilor sau nu, până într-un vâlcel clar conturat care conduce într-o zonă mai mare de jnepeni. Intrăm în Vâlcelul Trecătorii Forțate.
- Coborâm pe grohotiș până apare prima săritoare, de vreo 20 metri. Amenajarea de rapel constă într-un piton mare la care Dragoș ne recomanda să nu ne temem, pentru că este solid.
- La câțiva metri de mers după primul rapel găsim cea de-a doua stație, la două pitoane legate prin cordelina. Încă un rapel și suntem la baza hornului, aproape în poteca de venire.
A fost super frumos trseul! Asigurat ok, variat și cu mișcări foarte frumoasă. Ne-a speriat un pic ploaia la început, dar se pare că totul a ieșit cum se poate mai bine!
P-S: Am spus că am cumpărat un abonament de intrare în Piatra Craiului pentru sezonul 2014. Vrea cineva să îi împrumut acest abonament atunci când nu merg eu? Arată ca un bon de casă de marcat, nu este nominal și doamne fere să te prindă o ploaie bunicică cu el în rucsac :P. Pentru aceea mai de bună credință dintre voi, îl închiriez cu 1 leu pe împrumut (sau… îmi place vinul demisec), ca să nu simțiți că “luați pe degeaba” 😛
Alte resurse:
- Descriere traseu de Walter Kargel: aici
2 Comments
Minunate poze din excursia voastra! Sper ca v-ati distrat!
Oana, cand a fost facut schita, copaceii existau – intre timp, lucrurile s-au mai schimbat. Cel de la grota a rezistat si, precum se vede, l-ai remarcat. Ma bucur ca schita ti-a fost de ajutor – ea face parte dintr-un set mult mai mare cu diverse trasee, din diversi munti. Vad ca o parte din aceste schite se tot folosesc inca – eu i-am dat o copie completa lui Catalin Pobeda pe la finele anilor 90 sau inceput de 2000 si probabil le-a dat si altor prieteni. Eu am evitat insa sa le popularizez pentru ca in zilele actuale cotatiile/gradele nu mai corespund. Asta ca sa nu mai vorbim de unele regrupari, in contextul in care mergem cu corzi de 60 si nu de 40 – asa cum se mergea pe aunci. Plus ca mai dau nastere si la unele polemici – vezi Paianjenul Galben de pe situl lui George (Bivuacu’). Liniile, accesul si retragerile insa sunt descrise cu acuratete. Ref la regrupari, asa cum spuneam mai sus, ati regrupat altfel decat pe schita – prima la grota si nu dupa fisura de deasupra burticii, etc. Acum, Daca te uiti pe schita, vezi ca e desenat un piton mic, la stanga, in lungimea trei – el vrea sa reprezinte “nu pe acolo!” (mai uita omul sa scrie…:) ) si asa cum ai remarcat, poti sa intrii in traseul Diana, ca mai sus traseele sa se intersecteze. Ai ales bine retragerea prin Trecatoarea Fortata – cealalta retragere e mai tricky.