Am am ieșit din România pe la Drobeta Turnu Severin, după o noapte petrecută în compania țânțarilor pe o peluza prin Orșova. Dacă Vio și cu mine am petrecut noaptea în mașină cu două țânțăroaice flămânde, Octavian și Cătălin au ținut de vorbă restul cohortei sub copacul de afară.
Am mers destul de repede, astfel încât 10 ore și o sacoșă de chifteluțe făcute de Vio mai târziu, sa fim în Starigrad – Paklenica. Octavian ar fi vrut sa meargă cap tot traseul până în Starigrad, dar pe final l-a lăsat totuși și pe Cătălin.
Munții își scoteau deja de pe autostradă coama printre nori, dar surpriza a venit abia când am coborât pe Coasta Dalmației într-un peisaj încântător. Pe de-o poate o mare azurie, pe de alta pereți înalți stâncoși. Mirosea a vacanță!
Cazarea și orașul Starigrad
Tabăra noastră de bază a fost orașul Starigrad, aflat pe țărmul Mării Adriatice. Aici, aveam la dispoziție pereți numeroși de cățărare la calcar și, la 10 minute de campinng, marea azurie. O combinație tare îmbietoare pentru o vacanță de vară diversă. Urma să petrecem perioada dintre 12 și 20 Iulie aici.
Starigrad are mai multe camping-uri, mai mult sau mai puțin echipate, mai mari sau mai mici. Noi l-am ales pe unul mai apropiat de parcul național, cu o stăpână șireată și spirituală, câțiva pini pentru umbră și liniște cât cuprinde. Aveau și Wi-Fi uneori, doar ca alteori să prinzi așa de greu rețeaua din colțul casei încât să îți pierzi răbdarea și să recurgi repede la măsura dramatică de a vorbi cu oamenii cu care ai venit. Și ce tratament bun a fost ăsta, pentru că am ajuns în Croația cu oameni faini și dragi, cu care aveam ce vorbi de la glumă la serios.
Istoria orașului și a zonei este destul de veche și, în spatele vilelor cochete care par să fie în plină construcție, ascunde povești interesante pe care am avut plăcerea să le citesc într-o zi de pauză de la cățărare
Parcul Național Starigrad Paklenica – informații turistice
Parcul Național Starigrad Paklenica are un punct de informare foarte aproape de oraș și nu ne-am putut abține sa il vizităm chiar dinainte de a găsi camping. Cum am ieșit din mașină, primele lucruri pe care le-am sesizat au fost umiditatea din aer și corul de ceea ce păreau greieri. Defapt nu sunt greieri, ci niște insecte grăsane pe care le-am tot vânat să le vedem de aproape în următoarea săptămână.
La punctul de informare turistică:
- Poti cumpăra topo de cățărare, atât pt escalada cât și pentru alpinism
- Poti să cumperi harta turistica a parcului
- Poti frunzări schițe desenate de alții
- Poti să cumperi biletul de intrare în parc (poate fi luat pe o zi – 50 Kuna, 3 zile – 100 Kuna, 5 zile – 150 Kuna)
- Poși lua broșura cu camping-urile din zonă
Punctul de informare turistică se deschide la 6 A.M., prin urmare dacă ajungeți mai devreme în parc s-ar putea să nu fie nimeni acolo ca să vă poată controla biletele.
Despre parc aici: http://www.paklenica.hr/en/
Cățărarea
- Vara este fooaaaaarte cald și dacă vrei să mergi la cățărat trebuie sa încerci sa prinzi orele cu umbră și, pe cât posibil, pereții cu umbră
- Chiar și cel mai popular și înalt perete, peretele N-V Anika Kuk, are în parte soare pe el după prânz. Cum noi voiam trasee tocmai aici, trasee lungi, voiam să prindem cât mai puțin soare posibil
- După masă voiam plajă și bălăceală
Drumul pana în parcul Paklenica: de la camping până la parcarea din parc sunt vreo 4 km, dar se poate intra cu mașina chiar până lângă pereții de escaladă (adica vreo 3 km de la punctul de informare aflat la intrarea în parc), în limita locurilor disponibile.
Topo de cățărare: noi am luat ediția din 2013 , unde rutele sunt destul de clar schițate. Pe alocuri, am mai căutat pe internet rapid și alte schițe, dar asta abia după primul traseu mai lung 🙂
Bancomat în Starigrad: vă las plăcerea de a interacționa cu localnicii pentru a-l găsi :p
- Exista și un magazin de echipament montan, în special de cățărare.
- Atenție la prognozele de vânt sălbatic. Căutați pe Youtube ‘bora Croatia’ ca să vedeți unde nicio marcă de fixativ nu ajută coafura să reziste.
- Și totul a început de la o întrebare inocentă venită de la Adrian pe Facebook, dacă am fost vreodată în Croația la cățărat!
Plaja
După ce am asediat mica bucățică de sol croat care să adăpostească tot regatul nostru, materializat într-un cort XXL, ne-am dus țintă la scăldat. Ardeam de curiozitate și la un punct mi se părea ca orice detaliu administrativ sigur poate să mai aștepte preț de un scăldat! Cum este cățelul care face pasi hotărâți spre ușă pentru a-i face clar stăpânului că vrea afară, eu făceam pași spre ieșirea din curte și mă uitam cu ochii mari spre echipa mea. Norocul meu ca și ei voiau!
Plaja în Starigrad nu este ceea ce te-ai gândi dacă ești obișnuit cu țărmul Mării Negre. Odată intrat în ochi, nisipul fin al Mării Adriatice s-ar putea să ți-l scoată. Asta pentru că nisipul este defapt un covor de pietriș bun pentru masaj terapeutic la spate și picioare. Din cauza acestuia și datorită masajului terapeutic ce poate fi oferit de aricii de mare, lumea preferă să poarte aici un soi de pantofi din plastic care se mulează pe picior și cu care intră și în apă. Eu nu aveam și nici nu am avut chef să cumpăr, așa că am improvizat. Ah, iar izoprenul a fost cel mai bun prosop de plajă 😀
Fascinant a fost însă că fundul mării este foarte viu. Pe lângă orice algă și piatră te poți trezi cu o creatură simpatică, dacă știi să te uiți. Cohiliile de melci, dacă nu erau ocupate de cei care le dau numele erau ocupate de crabi. Asta o văzusem doar la televizor până acum, cum creaturile astea micuțe cu picioare agățătoare și rapide își aleg drept casă și loc de ascunziș aceste cochilii. Tot felul de pești se spălau pe lângă noi și un arici de mare strălucea maroniu în lumina apusului. Super utili niște ochelari de snorkeling.
Lui Octavian i-au plăcut la nebunie micuții ăștia, mai că ar fi dormit cu ei în sacul de dormit:
Atmosfera
Cohortele de țânțari ieșeau undeva pe la ora 20:00 și, oricât încercam să trec la haine mai lungi, nu am mai fost niciodată atât de plină de picățele. Cum se cuvine pe Coasta Dalmației. Cam pe la ora aceea devenea și mai răcoare, dacă între orele 10 și 16:00 se făcea incredibil de cald.
Căldura asta aducea după ea miros de măslini, care sunt din belșug în zonă. Arbuștii aceștia micuți se amestecă cu rodii și leandri într-un peisaj arid, dar totuși atât de viu și de personalizat. Cerul este brăzdat de pescăruși gălăgioși și mierle, iar seara de țânțari 😛
Dincolo de lucrurile aparente, de traseele de cățărare pe stâncă superbă, de căldură sufocantă, de migdalele crude găsite pe câmp, de înghețata aromată servită de un scamator, de apa azurie, de localurile cu nume de alpinisti sau trasee și alte lucruri faine asupra cărora o sa revin, Paklenica mi-a oferit momentul de răgaz pe care îl așteptăm și nici nu-mi dădeam seama.
Am și dărâmat în mit în Croația. Dacă râsul ar îngrașa m-aș fi întors cât o balenă, și asta în mare parte datorită companiei plăcute. M-am întors, în schimb, cu sufletul plin de bucurie, de relaxare și de un sentiment foarte frumos că am avut parte de o escapadă de nota 10.
… și v-am povestit de ăsta mic?
Nu? Nu-i nimic, abia am început!
Ce am făcut în restul vacanței din Croația:
- Ziua 1: Să cunoaștem Starigrad, să ne găsim pământ de înfipt steagul + logistică
- Ziua 2: Traseul Kikos Bohrer, 3 lc, Parcul Național Paklenica
- Ziua 2: Parcul Național Krka – paradisul cascadelor
- Ziua 3: Traseul Mosoraski
- Ziua 5: Traseul Velebitaski
- Ziua 6: Zi de odihnă
- Ziua 7: Traseul Klin
- Ziua 8: Parcul Național Plitvice – monument UNESCO
2 Comments
Superb si inspirational! Iti vine sa lasi toate si sa dai o fuga acolo.
Chiar așa m-am simțit acolo. A fost foarte fain și, ca zonă, s-ar încadra la vacanța perfectă (mare și munte) 🙂