Traseul Fisura Intrerupta | Fluturele de Piatra

Traseu Fisura Întreruptă, Țancul Ascuțit

Amplasare: Refugiul Coștila, intrarea în Vale Coștila
Data: 13-15 Ianuarie 2012
Echipa: Iuliana, Mati, Vlad, eu (pentru început…)

În ultimele două săptămâni vremea s-a anunțat și a fost neprietenoasă pentru alpiniștii din proximitatea Bucegiului… cel puțin pe termen scurt. La finalul săptămânii trecute nu am reușit să facem mare lucru, pe o vreme similară, așa că week-end-ul acesta ne-am orientat spre refugiul Coștila. Dacă nu urma să avem vreme pentru cățărare măcar să dormim bine în refugiul alpiniștilor. Adevărat, unii alpiniști se cațără și pe vreme mai puțin prietenoasă… însă mai avem până acolo.

Vineri seara am plecat spre Bușteni, când deja ne era suficient de somn și lene ca să mai urcăm. Dar ne-am convins unii pe alții și am înaintat sub lumina lunii spre refugiul Coștila, unii cu teamă de animale dezlănțuite, alții uitându-se suspicioși după fantomele care ne veghează. Iată-ne zărind lumina unei frontale în fața refugiului. Deci nu urma să fim singuri. Văzând refugiul… m-am lenevit… am mers foaaaarte încet pe ultima porțiune… și am vorbit mult. Prin urmare, Johnny și Titus ne-au recepționat de la distanță.

Zăpada nu era bună de cățărat, pufoasă & nouă… nu stătea pe stâncă, nu te ținea dacă ai călcat în ea. Tot ce îți puteai dori ca să nu ai spor.

Sâmbătă ne-am trezit de dimineață… la 11 jumătate. Am scos masa în fața refugiului și am luat micul dejun și o doză de bronz.

Titus a făcut un ceai aproape rusesc, cu aromă fume, la un mic foc de tabără. Nu știu cum s-a nimerit, dar din trei echipe nici una nu a reușit să aducă un primus funcțional. Astfel, am băut apă de Bușteni tot week-endul. Izvorul dinspre Valea Albă se pare că a suferit de pe urma secetei prelungite și s-a uscat de dorul ploii, iar izvorul de sub refugiul Coștila era înghețat bocnă.

Între timp s-a întregit echipa din “Munții BaiCului”, au apărut Rosie, Andrei și Octavian :P.

Descriere traseul Fisura Întreruptă

Când totuși ne-am mișcat, pentru că nu mai aveam multe ore la dispoziție, ne-am orientat spre Țancul Ascuţit.

Fisura Întreruptă arăta destul de tentant. Un traseu cunoscut pe care ne puteam testa gheruțele. Pentru că l-am mai parcurs am prins curajul să îl încerc cap de coardă. Așa că mi-am luat echipamentul de alpinism, cu sugestia finuță a lui Mati “iei tu buclele?” :P. Le-am luat, le-am luat.

Primul a plecat Vlad, în echipă cu Iuliana. Vlad se mișca binișor… fain! Iuliana a urmat, bucurându-se nespus că găsește prize bune… pe care nu le putea prinde cu colțarii și pioleții.

Eh, iată-mă că pornesc. Mormăi ceva la Mati, cum să fie atent. Nu că ar fi putut să mă spot-uiască la ce colți aveam pe bocanci. Încetișor încetișor câștig altitudine… aerul se rarefiază… pitoanele se distanțează :P.

Eh, glumesc. Inițial am spus că dacă asigur prima buclă mă felicit și mă dau jos, dar am reușit să ajung la a doua… și la a treia. Câștigam încredere în locul în care puneam frontalul. Cu pioleții chiar îmi plăcea să mă cațăr.

Traversez cu atenție și continuu pe fisură. Am supraviețuit!

Ajung lângă Vlad, care o fila pe Iuliana din regrupare. Mă ajută să îmi găsesc prizele la traversarea în regrupare (mulțumesc!). Și iată-mă filându-l acum pe Mati (ca să fac o glumă la apropo-urile vis-a-vis de mers secund… acum eu îmi așteptam secundul 😛 ).

Așteptăm chemarea Iulianei pentru Vlad, apoi Mati pleacă cap în a doua lungime. Hmmm, trebuie să îmi fac un sistem leash-less, aka fir de telefon, pentru pioleți (citat din clasicii alpinismului :P).

Rapelăm pe semicorzile lui Vlad și lăsăm o manșă pentru cine mai vrea să încerce lungimea.

Titus pusese și el o manșă pe A.T.P.

Când a venit seara ne-am retras în sacii de dormit. Alții au făcut o plimbare până în Bușteni ca să se încălzească. Pe finalul serii, căci seara este lungă iarna la Coștila, am jucat “Ce încape într-o valiză și începe cu litera…”. Uof, ce grea e viața de alpinist 😛

Adormim cu gânduri mari: ce facem mâine? Se anunța o vreme mai faină decât sâmbătă și aveam deja câteva idei la ce putem face. Primisem și câteva recomandări.

Dimineața strălucea prin geamul refugiului la 9. Se deschide ușa, acesta fiind momentul în care… ne ducem înapoi la somn. Afara ningea cu fulgi mari, așa cum fusese toată noaptea. Zăpada își intrase în drepturi și pe pereții din jurul refugiului.