Parcul Național Krka reprezintă raiul natural creat de cele 7 cascade ale Râului Krka. Frumusețea asta de parc m-a fermecat când mă așteptam doar la o zi ploioasă petrecută vizitând… ceva.
După ce am cățărat primul traseu în Parcul Național Paklenica, prognoza de ploaie serioasă și pereții uzi ne-au îndemnat să coborâm din înălțimi spre adâncimi. Doina îmi recomandase pe ultima sută de metri înainte să ies din țară să vizitez acest parc, cu potențial de a fi mai spectaculos decât emblema Croației, Parcul Național Plitvice. I-am dat cumva dreptate :).
În Croația există 8 Parcuri Naționale: Risnjak, Brijuni, Plitvice Lakes, Sjeverni Velebit, Paklenica, Krka, Kornati și Mljet. Dacă Paklenica ne fermeca pentru paradisul stâncos, Krka avea să ne impresioneze cu cascadele sale.
Iată-ne așadar pe drum în regiunea Dalmația, lăsând în urmă un front de nori negri și pufoși care își îndindeau brațele peste mare, spre pereții din Paklenica. Speram doar să nu plouă mult, să apuce să se zvânte până a doua zi.
Când am ajuns la intrarea în Parcul Krka ploua mărunt și lumea se ascundea sub terase. Am zis că o fi vreun obicei local, așa că am urmat datina și ne-am comandat ceva de băut, să fim întăriți de vizitat.
Program de lucru/ intrare în parc: de la 8 A.M. la 8 P.M.
Siteul oficial al Parcului Naţional Krka: http://www.npkrka.hr
Cazare în zona parcului: din câte am văzut, pensiuni sunt din belșug în proximitate
Biletul ne-a costat 110kn, pentru că eram în plin sezon, și am primit cu el o mică hartă a parcului. De la intrare puteam lua un autobuz gratuit care ne aducea lângă râu și recomand acest mijloc de transport dacă nu ai chef de o plimbare pe serpentine. La noi ploua, am preferat așa.
Râul Krka izvorăște din Alpii Dinarici și după 72 de km se varsă în mare, în Golful Sibenik. De-a lungul sau râul formează 7 cascade şi 11 lacuri.
Ne-a întâmpinat repede un colţ de natură îmbăiat în ape azurii. Şiroaie se împleticeau pe sub podeţele de lemn şi se ducea mai departe, totul în linişte şi armonie. Mi se pare foarte greu să te pierzi pe poteca principală în parcul Krka, toată este pavată cu lemn.
Parcă mergeam pe o mică străduță cochetă, pe sub care trecea adeseori râul, agitat, căutând prin vegetație locuri de trecere, spintecând stufărișul și bolborosind de fericire că a ieșit. Era o atmosferă foarte serenă, cu rațe, libelule și pești. Pești, oh, dar ce de pești! Stăteau la suprafață și făceau spectacol prin această proximitate, atât de simplă și totodată atât de îndepărtată. Am fost surprinsă când am citit că în Râul Krka trăiesc 11 specii de pește, dintre care 10 sunt endemice zonei. Foarte special habitatul.
Un punct de belvedere către cascade:
Poteca ne-a condus la baza cascadelor, unde am văzut o puzderie de oameni care se scăldau fericiți. Soarele ezita să apară deși ploaia se oprise, așa că nu era chiar cald. Cu toate acestea Oscar Wilde a grăit pe suflețelul meu atunci când a spus că pot rezista la orice, în afară de tentație. Prin urmare, iată cum ne-am croit și noi drum printre rădăcini ca să vedem cât de caldă este apa. Era super! Stâncile scufundate în apă ofereau o platformă pentru cei care nu voiau să meargă în zonele mai adânci, în timp ce o parte din grup a încercat curentul de lângă cascade.
Cascada de aproape. Cătălin și Octavian se simțeau ca doi pești în apă 😀
Peisajul era superb. Cascada aceasta poartă numele de Skradinski buk. Skradinski buk este poate cea mai populară zonă din parc. Piscina în care făceam baie este formată la baza celor mai înalte cascade din Parcul Krka, într-o arie de 400m lungime și 100m lățime, unde 17 mini-cascade se varsă una în cealaltă. Citeam că datorită varietății de forme geomorfice, vegetație și coloritul dat de contactul apei cu lumina în diverse unghiuri, Skardinski buk este cosniderată una dintre cele mai frumoase cascade din carbonat de calciu ale Europei.
Octavian și Vio de partea cealaltă a gardului, după ce au încercat și apa.
Parcul poate fi vizitat tot anul, dar nu cred că te poți scălda în apele râului cu atâta ușurință iarna :). Există și câteva case vechi în parc în care sunt expuse și ustenstile ale acelei perioade de mult timp apuse. Aici a fost odinioară hidrocentrala Krka, despre care am aflat cu surprindere că a fost pornită cu doar 2 zile după hidrocentrala de la Niagara Falls a inginerului Tesla, in 1895
Mulți mulți pești care parcă pluteau în derivă.
Cu 7 cascade acumuland o cadere totala de 242 metri, Parcul National Krka s-a dovedit a fi o frumusete neasteptata in Croația. Pentru o zi ploioasă în care nu mai erau șanse de cățărare, am găsit să investim timpul în a cunoaște pulsul Croației din altă perspectivă.
Acum să ne întoarcem la cățărat, se anunță vreme faină în următoarele zile!
Ce am făcut în restul vacanței din Croația:
- Ziua 1: Să cunoaștem Starigrad, să ne găsim pământ de înfipt steagul + logistică
- Ziua 2: Traseul Kikos Bohrer, 3 lc, Parcul Național Paklenica
- Ziua 2: Parcul Național Krka – paradisul cascadelor
- Ziua 3: Traseul Mosoraski
- Ziua 5: Traseul Velebitaski
- Ziua 6: Zi de odihnă
- Ziua 7: Traseul Klin
- Ziua 8: Parcul Național Plitvice – monument UNESCO
Leave A Reply