În ultimele două săptămâni am ieșit singură la munte, la schi. Am crezut că urăsc să ies singură la munte și în general chiar îmi displace.
Doar că se întâmplă câteodată să ai nevoie de spațiu să analizezi altfel lucrurile, să vezi cum te simți și să cunoști alfel mediul înonjurător. Fără oameni cunoscuți în jur mi se pare că se schimbă peisajul, și la propriu și la figurat.
Acum, după două ieșiri singură, îmi dau seama că au fost într-un fel cathartice. Mi-a plăcut. Am luat și o grămadă de căzături (și alea tot cathartice au fost), dar cum spunea familia Mati, dacă nu cazi înseamnă că nu ai încercat nimic nou. Să rămânem la ideea că am încercat lucruri noi.. 😛
Am reușit să stric și cantul de la un schi. Era compromis încă de pe vremea în care le-am primit gratuit cu legăturile și sunt fericită că m-a ținut atâtea ieșiri! Acum trebuie să îmi cumpăr schiuri noi.
Dacă nu aș avea o teamă pronunțată de urși, aș ieși câteodată la mai multe tipuri de trasee montane singură (nu mă înțelegeți gresit, soluția nu ar fi să dispară urșii din pădurile noastre 😉 )
You might also like
Leave A Reply